O definiție pentru gunoiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GUNOIA vb. I v. gunoi.
Intrare: gunoiere
gunoiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
gunoi, gunoiescverb
-
- S-au apucat și ei de gunoiet ogoarele lor. I. IONESCU, D. 271. DLRLC
- comentariu Atestat și în forma regională gunoiet. DLRLC
-
- 2. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). DEX '09 DLRLC
- [Pupăza] gunoindu-și cuibul din nărav și lene, Îl lăsă și merse iar în altă parte. PANN, P. V. II 49. DLRLC
-
- 3. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). DEX '09 DLRLCsinonime: slăbi
- [Zmeul] începu să ceară... mîncare mai multă că a slăbit de s-a gunoit. POPESCU, B. IV 61. DLRLC
- O să te gunoiești de viu între pereții de sare umezi. CARAGIALE, O. I 271. DLRLC
- Zăcea pe prispă la soare... d-abia se mai tîra... se gunoia, se istovea văzînd cu ochii. CARAGIALE, O. I 305. DLRLC
-
etimologie:
- gunoi (1.) DEX '09