GUJON, gujoane, s. n. (Constr.) Bară de oțel așezată paralel cu axa drumului, la rosturile transversale de dilatație ale planșeelor^[1] unei îmbrăcăminte de beton vibrat. – Din fr. goujon.

gujon sn [At: DN³ / Pl: ~oane / E: fr goujon] 1 (Cns) Bară de oțel așezată paralel cu axa drumului, la rosturile transversale de dilatație ale planșelor unei îmbrăcăminți de beton vibrat. 2 (Teh) Tijă filetată în același sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, folosită la îmbinarea demontabilă a două piese.

GUJON, gujoane, s. n. (Constr.) Bară de oțel așezată paralel cu axa drumului, la rosturile transversale de dilatație ale planșelor unei îmbrăcăminte de beton vibrat.^[1] – Din fr. goujon.

GUJON s.n. (Tehn.) Tijă filetată în același sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, folosită la îmbinarea demontabilă a două piese. [< fr. goujon].

GUJON s. n. 1. tijă filetată în același sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, la îmbinarea demontabilă a două piese. 2. bară de oțel îngropată în stratul de rezistență al unei îmbrăcăminți rutiere din beton, paralelă cu axa drumului la rosturile transversale de dilatație ale planșelor. 3. piesă îngropată în zidărie pentru a permite fixarea prin cuie sau șuruburi a tocului unei uși ori ferestre; diblu, ghermea. (< fr. goujon)

gujon s. n., pl. gujoane

gujon s. n., pl. gujoane

gujon s. n., pl. gujoane

GUJÓN s.n. În gastronomie, tranșă decupată oblic din file de pește plat, asemănătoare cu un peștișor (fr. goujon = pietroșel), dată prin făină sau învelită în aluat fluid, prăjită în baie de ulei.