GUARD, guarzi, s. m. (Înv.) Soldat sau, p. ext., ofițer, agent însărcinat cu paza. – Din it. guardia.

guard sm [At: RESMERIȚĂ, D. / V: gard / Pl: ~rzi / E: it guardia] (Înv) 1 Paznic. 2 (Prc) Soldat însărcinat cu paza.

GUARD, guarzi, s. m. (Ieșit din uz) Soldat sau, p. ext., ofițer, agent însărcinat cu paza. – Din it. guardia.

GUARD, guarzi, s. m. (Ieșit din uz) Soldat însărcinat cu paza; agent supraveghetor. Se burzuluia un guard cu o cingătoare tricoloră peste pîntec și cu o sabie lungă. PAS, L. I 63. ◊ Guard silvic = agent însărcinat cu paza pădurilor. Guard de artilerie (sau guard de geniu) = ofițer tehnic însărcinat cu depozitarea, conservarea și îngrijirea armamentului, muniției și materialelor armei respective.

GUARD s. m. Bodyguard. -Din engl. /body/guard

guard s. m. Om de pază, bodyguard ◊ „Împușcat în cap de un guard al d-lui S.” R.l. 18 I 94 p. 9 (din engl. [body]guard)

guard m. soldat păzitor, agent supraveghetor: guarzi de artilerie, guarzi forestieri. [V. gvardie].

*gŭard m. V. gard 1.

gard² sm vz guard

gard m. V. guard.

1) *gard m. (fr. garde, garde). Soldat agent păzitor. Gard de artilerie, de geniŭ, ofițer de administrațiune în aceste arme. – Și gŭard.

guard (înv.) s. m., pl. guarzi

guard (înv.) s. m., pl. guarzi

guard s. m., pl. guarzi

guard

gard s. n., pl. garduri