2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

GRUPÁRE, grupări, s. f. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

grupare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~pări / E: grupa] 1 Adunare la un loc a unor obiecte, persoane, animale, plante etc Si: reunire. 2 Comasare. 3 Repartizare pe categorii. 4 Alăturare la o mișcare, la un curent, la un conducător (militând pentru o idee). 5 (Ccr) Colectiv. 6 (Mil) Întrunire temporară de subunități, unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 7 (Chm) Ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. 8 (Spc) Grup (11). 9 (Îs) ~ patronală Grupare (1) de interese formată de patroni de întreprinderi și opusă sindicatelor muncitorești. 10 (Îs) ~ socială Categorie socială.

GRUPÁRE, grupări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit etc. GHEREA, ST. CR. II 63. 2. Colectivitate de persoane reunite printr-o comunitate de idei, de concepții sau de interese; grup. Scindarea Europei este o urmare a politicii puterilor occidentale, îndreptată spre crearea unei grupări militare de state vest-europene. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. 3. (Chim.; uneori determinat prin «funcțională») Reunire de doi sau mai mulți atomi a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică.

GRUPÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepții sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. [< grupa].

GRUPÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune. ◊ (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. (< grupa)

GRUPÁRE ~ări f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociație bazată pe idei, concepții, scopuri sau pe activitate comună; grup. /v. a (se) grupa

GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper.

grupa [At: NEGRUZZI, S. I, 339 / Pzi: ~pez / E: fr grouper] 1-2 vtr A (se) aduna la un loc. 3 vt A comasa. 4 vr A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 5 vt A repartiza pe categorii.

GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni împrăștiați) A se aduna la un loc, a se reuni într-un grup, a forma unul sau mai multe grupuri. Oamenii se și grupară pe lîngă agitatorii fiecărei ulițe. MIHALE, O. 108. Cîteva sute de muncitori au inundat curtea, grupîndu-se către poartă. SAHIA, N. 36. ♦ Tranz. (Cu privire la terenuri agricole) A comasa. Producătorii care își vor grupa terenurile pentru a lucra în comun vor peimi prime de producție majorate cu 10% față de gospodăriile individuale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. Refl. (Despre oameni sau grupări) A se alătura unei mișcări sau unui curent politic, social sau științific, a face zid în jurul unui șef, unui conducător, a milita pentru o idee. Îndată mai mulți juni plini de inimă se grupară în giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Tranz. Federația Sindicală Mondială este organizația cea mai puternică și cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organizație care grupează majoritatea oamenilor muncii de pe globul pămîntesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 48. 3. Tranz. (Cu privire la oameni sau obiecte concentrate laolaltă) A împărți, a distribui, a repartiza în grupuri sau în grupe. Elevii au fost grupați în trei cercuri de studii.

GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper].

GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper)

A SE GRUPÁ mă ~éz intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mișcare pe baza comunității de idei, de concepții sau scopuri. /<fr. grouper

A GRUPÁ ~éz tranz. 1) A face să se grupeze. 2) A împărți în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obținerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper

grupà v. a (se) reuni în grup: a grupa persoane, fapte.

*grupéz v. tr. (fr. grouper). Fac grupe, adun în grupe. V. refl. Mă adun în grupe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grupáre s. f., g.-d. art. grupắrii; pl. grupắri corectată

grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări

grupá (a ~) vb., ind. prez. 3 grupeáză

grupá vb., ind. prez. 1 sg. grupéz, 3 sg. și pl. grupeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. partidă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaș al grupării unioniste.) 4. v. structură.

arată toate definițiile

Intrare: grupare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grupare
  • gruparea
plural
  • grupări
  • grupările
genitiv-dativ singular
  • grupări
  • grupării
plural
  • grupări
  • grupărilor
vocativ singular
plural
Intrare: grupa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grupa
  • grupare
  • grupat
  • grupatu‑
  • grupând
  • grupându‑
singular plural
  • grupea
  • grupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grupez
(să)
  • grupez
  • grupam
  • grupai
  • grupasem
a II-a (tu)
  • grupezi
(să)
  • grupezi
  • grupai
  • grupași
  • grupaseși
a III-a (el, ea)
  • grupea
(să)
  • grupeze
  • grupa
  • grupă
  • grupase
plural I (noi)
  • grupăm
(să)
  • grupăm
  • grupam
  • gruparăm
  • grupaserăm
  • grupasem
a II-a (voi)
  • grupați
(să)
  • grupați
  • grupați
  • gruparăți
  • grupaserăți
  • grupaseți
a III-a (ei, ele)
  • grupea
(să)
  • grupeze
  • grupau
  • grupa
  • grupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grupare

  • 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Tabloul este o capodoperă ca execuție, tehnică, grupare, lumină, colorit etc. GHEREA, ST. CR. II 63.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Ceea ce se grupează laolaltă.
      surse: DEX '09
  • 2. Colectivitate de persoane reunite printr-o comunitate de idei, de concepții sau de interese.
    surse: DLRLC DN sinonime: grup attach_file un exemplu
    exemple
    • Scindarea Europei este o urmare a politicii puterilor occidentale, îndreptată spre crearea unei grupări militare de state vest-europene. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (termen) militar Întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă.
      surse: DN
  • 3. chimie Reunire de doi sau mai mulți atomi a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică.
    surse: DLRLC DN

etimologie:

  • vezi grupa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

grupa

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Oamenii se și grupară pe lîngă agitatorii fiecărei ulițe. MIHALE, O. 108.
      surse: DLRLC
    • Cîteva sute de muncitori au inundat curtea, grupîndu-se către poartă. SAHIA, N. 36.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Producătorii care își vor grupa terenurile pentru a lucra în comun vor primi prime de producție majorate cu 10% față de gospodăriile individuale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Îndată mai mulți juni plini de inimă se grupară în giuru-i. NEGRUZZI, S. I 339.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Federația Sindicală Mondială este organizația cea mai puternică și cu cel mai mare prestigiu din istoria clasei muncitoare, organizație care grupează majoritatea oamenilor muncii de pe globul pămîntesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 48.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A împărți, a repartiza în grupuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Elevii au fost grupați în trei cercuri de studii.
      surse: DLRLC

etimologie: