2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grunt sn vz grund

grunt n., pl. urĭ (rus. grunt, d. germ. grund-farbe, prima văpsea aplicată, d. grund, fond, temelie). Prima văpsea aplicată pe ceva, după care se aplică văpseaŭa a doŭa, maĭ bună. Văpsea destinată acesteĭ întrebuințărĭ.

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

grund sn [At: LTR / V: (reg) ~nt / Pl: ~uri / E: ger Grund] 1 Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2 Material special cu care se realizează grundul (1). 3 Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 4 Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.

GRUND, grunduri, s. n. 1. Soluție specială cu care se ung anumite piese înainte de a le vopsi; vopsea de bază. 2. Strat de vopsea albă cu care se acoperă pînza sau scîndura înainte de a picta pe ele. 3. Strat de mortar aplicat pe fața unei zidării și peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă.

GRUND s.n. 1. Prima vopsea care se dă pe piesele care urmează să fie vopsite. ♦ Strat de vopsea albă care se întinde pe o pînză înainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă. [< germ. Grund].

GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplică pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmează a fi vopsite. ◊ strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică tencuiala propriu-zisă. (< germ. Grund)

GRUND ~uri n. 1) Strat de material special aplicat pe anumite obiecte (piese, elemente de construcție etc.) înainte de a se efectua lucrările de finisare (vopsire, tencuire, văruire etc.). 2) Strat de vopsea, de obicei albă, cu care se acoperă pânza, cartonul sau panoul ce urmează a fi pictate. /<germ. Grund [farbe]

grund n. coloare de fond: grund pentru trăsuri. [Nemț. GRUND (FARBE)].

grunț, zgrunț și grunz n., pl. urĭ (vgerm. gruzzi, ngerm. grütze, grunț, grăunte, grand, nisip; vsl. gruda, glodurĭ, noroĭ brăzdat de roate și uscat orĭ înghețat; litv. grúdas, grăunte, gródas, glodurĭ, lat. grando, grindină, alb. grudă, ung. göröngy, bulgăre. Bern. 1, 357; Wld. grando și rudus. V. grăunte, glonț, gresie, grind, glod și îngrunzesc). Grăunte, gránul, sfărmătură (de sare nedisolvată în mîncare, de cafea nerîșnită bine în infuziunea de cafea ș. a.). Pl. Asperitățĭ („glodurĭ”) pe o suprafață (pînză, părete, drum): omătu muĭat începea să înghețe ĭar în grunzurĭ aspre (Sadov. VR. 1911, 7, 6). Încrețitură la marginea opinciĭ: a face grunzurĭ opinciĭ. Loc pilit pe fer ca să se prindă maĭ bine cositoru saŭ alt metal lipit. – În Munt. pl. m. grunjĭ, asperitățĭ, glodurĭ: nu călca pin grunjĭ! V. scrunțar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grund (grunduri), s. n. – Fond, culoare de fond. – Var. grunt. Germ. Grund; var., prin intermediul rus. grunt (Scriban).

Intrare: grund
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grund
  • grundul
  • grundu‑
plural
  • grunduri
  • grundurile
genitiv-dativ singular
  • grund
  • grundului
plural
  • grunduri
  • grundurilor
vocativ singular
plural
grunt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grunț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grunț
  • grunțul
plural
  • grunțuri
  • grunțurile
genitiv-dativ singular
  • grunț
  • grunțului
plural
  • grunțuri
  • grunțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grund, grundurisubstantiv neutru

  • 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.