grund sn [At: LTR / V: (reg) ~nt / Pl: ~uri / E: ger Grund] 1 Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2 Material special cu care se realizează grundul (1). 3 Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 4 Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.