13 definiții pentru grund grunt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.

grund sn [At: LTR / V: (reg) ~nt / Pl: ~uri / E: ger Grund] 1 Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2 Material special cu care se realizează grundul (1). 3 Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 4 Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.

GRUND, grunduri, s. n. 1. Soluție specială cu care se ung anumite piese înainte de a le vopsi; vopsea de bază. 2. Strat de vopsea albă cu care se acoperă pînza sau scîndura înainte de a picta pe ele. 3. Strat de mortar aplicat pe fața unei zidării și peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă.

GRUND s.n. 1. Prima vopsea care se dă pe piesele care urmează să fie vopsite. ♦ Strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă. [< germ. Grund].

GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplică pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmează a fi vopsite. ◊ strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică tencuiala propriu-zisă. (< germ. Grund)

GRUND ~uri n. 1) Strat de material special aplicat pe anumite obiecte (piese, elemente de construcție etc.) înainte de a se efectua lucrările de finisare (vopsire, tencuire, văruire etc.). 2) Strat de vopsea, de obicei albă, cu care se acoperă pânza, cartonul sau panoul ce urmează a fi pictate. /<germ. Grund [farbe]

grund n. coloare de fond: grund pentru trăsuri. [Nemț. GRUND (FARBE)].

grunt n., pl. urĭ (rus. grunt, d. germ. grund-farbe, prima văpsea aplicată, d. grund, fond, temelie). Prima văpsea aplicată pe ceva, după care se aplică văpseaŭa a doŭa, maĭ bună. Văpsea destinată acesteĭ întrebuințărĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grund s. n., pl. grúnduri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grund (grúnduri), s. n. – Fond, culoare de fond. – Var. grunt. Germ. Grund; var., prin intermediul rus. grunt (Scriban).

Intrare: grund
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grund
  • grundul
  • grundu‑
plural
  • grunduri
  • grundurile
genitiv-dativ singular
  • grund
  • grundului
plural
  • grunduri
  • grundurilor
vocativ singular
plural
grunt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grund grunt

  • 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: