4 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gruiu m. Zool. Tr. Buc. cocor. [Cf. lat. GRUEM].

gruiu n. 1. Tr. movilă: da ardă-l focul de gruiu, n’am picioare să mă suiu POP.; 2. piscul carului. [Macedo-rom. gruniu, etimologie necunoscută].

GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină1, delușor, movilă. [Pl. și: gruie] – Et. nec.

GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină1, delușor, movilă. [Pl. și: gruie] – Et. nec.

GRUIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

GRUIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

grui1 sn [At: ȘINCAI, HR. II, 274/15 / Pl: ~uri și ~e / E: ns cf lat grunium] (Reg) 1 Deal mic Si: colină1, delușor; (pop) grumaz (10), movilă. 2 Vârf de deal. 3 Coastă de deal. 4 (Pan) Lemn din osia de dinainte a carului de care se prinde proțapul Si: pisc. 5 (Pan) Drug de lemn la sanie care leagă piscurile sau cârmacele celor două tălpi Si: (reg) bot, botniță, cruce, habot, obăd, obot. 6 Cârlig de care se țin legate bărcile în chei. corectat(ă)

grui2 sms [At: ANON. CAR. / V: (reg) gruie2[1] / E: lat grus, -is] 1 (Orn; Trs) Cocor (Grus grus). 2 (Reg; lpl) Gâscă sălbatică. 3 (Reg; fig) Tânăr subțirel și drept Si: (reg) copuc. 4 (Reg; pan; fig) Copac tânăr, cu tulpina subțire și dreaptă. corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: gruie LauraGellner

gruie1 sf [At: LTR / S și: grue / Pl: ~ / E: fr grue] 1 Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2 Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare.

GRUI, gruiuri, s. n. (Regional) Pisc sau coastă de deal; deal (mic), colină, movilă. V. dîlmă. Păsăruică de pe grui, Om străin ca mine nu-i, Numa puiu cucului în mijlocu codrului. ȘEZ. XXII 73.

GRUIE1, grui și gruie, s. f. (Franțuzism) Macara. Departe, pe cheiuri, gigantice clădiri, coșuri înalte, silozuri, antrepozite, gruie și elevatoare... apăreau confuz prin ceață. BART, S. M. 95. ◊ Gruie de ancoră = macara care servește la ridicarea ancorei pe puntea vasului. Gruie pentru bărci = macara care servește la ridicarea și la scoborîrea bărcilor unui vas.

GRUIE s.f. (Mar.) Macara întrebuințată la încărcarea și descărcarea vapoarelor. [Pl. invar., var. grui s.n. / < fr., it. grue].

GRUIE s. f. 1. macara la încărcarea și descărcarea navelor. 2. (cinem.) suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. (< fr. grue)

GRUI ~ie n. 1) Ridicătură de pământ naturală de formă conică, mai mică decât un deal, întâlnită în regiunile de șes sau de podiș; movilă. 2) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; coastă de deal; costișă; pantă; povârniș. [Pl. și gruiuri] /<lat. grunnium.

GRUIE ~ f. rar 1) Dispozitiv construit pe principiul scripeților, folosit pentru ridicarea și deplasarea (pe distanțe scurte) a obiectelor grele; macara. 2) Dispozitiv, la bordul unor nave, pentru ridicat greutăți mari (de până la câteva tone). /<fr. grue

2) *gruĭ n., pl. urĭ saŭ e (fr. grue, „cocor” și „elevator”. V. craĭnic 2). Dun. Mar. Elevator.

1) gruĭ n., pl. urĭ (cp. cu lat. grŭnnium, rît, d. grunnire, a grohăi; mrom. gruñĭ, bărbie. D. rom. vine ceh. rut. grunĭ, hîlm. Cp. REW. 3894). Vest și nord. Pisc, hîlm, dîmb (BSG. 1928, 404; GrS. 1937, 187): Păsărică de pe gruĭ Om străin ca mine nu-ĭ (Șez. 34, 73). Piscu caruluĭ, botu săniiĭ. Dun. Mar. Mare cîrlig fixat în cheŭ de care se țin legate bărcile și șalupele. V. gurguĭ, alca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!grui1 (cocor) s. m., pl. grui, art. gruii

!grui2 (deal) (reg.) s. n., pl. gruiuri

+gruie (macara; suport pentru fotografiat) s. f., g.-d. art. gruiei; pl. gruie

grui (deal) (reg.) s. n., art. gruiul; pl. gruiuri/gruie

grui s. n., art. gruiul; pl. gruiuri/gruie

gruie (macara, cocor) s. f. (sil. -ie), art. gruia, g.-d. art. gruiei; pl. gruie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRUI s. v. colină, delușor, furcă, măgură, movilă, pisc.

grui s. v. COLINĂ. DELUȘOR. FURCĂ. MĂGURĂ. MOVILĂ. PISC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grui (grui), s. m. – (Trans.) Cocor. – Var. grue. Lat. grūs, grūem (Pușcariu 742; Candrea-Dens., 770; DAR).

grui (grui), s. n.1. 1. Movilă, colină, delușor. – 2. Dulap de loitră la căruță. – Var. (rar) gruńu. Mr. gruńu „bărbie”. Lat. grunnium „rît de porc”, cf. fr. groin (Candrea; Scriban); din lat. grunnire „a grohăi”. Semantismul prezintă un paralelism absolut cu bot și rît. În privința fonetismului, var. (atestată în Revista critică, III, 156), și mr., ca și împrumuturile din sl., indică limpede evoluția cuvîntului. După Papahagi, Notițe, 25, din lat. grumus „movilă”, trecut la *grumeus. Pascu, I, 109 și Arch. Rom., VI, 214, pleacă de la un tracic *goroneum, reprezentant al unei rădăcini gor-, ca în sl. gora „pădure”. Spitzer, Archiv., CXXXIV, 134, propune un lat. *(c)oronium, de la corona; J. Brüch, Archiv., CXXXXV, 416, lat. *grunium, și Joh. Hubschmidt, Alpenwörter roman. u. vorroman. Ursprungs, Berna, 1951, p. 14, se gîndește la un cuvînt alpin, același care ar fi dat fr. groin. Cf. și Bărbulescu, Archiva, XLV, 291-3. Der. gruieț, s. n. (colină); gruios, adj. (povîrnit). Din rom. provine rut. gruny, chruny (Miklosich, Wander., 16), ceh. gruň (Meyer, Alb. St., IV, 96).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

grui1, grui, s.m. (reg.) cocor.

grui2, gruiuri, s.n. (reg.) 1. pisc, deal, colină, dâmb. 2. piscul carului; botul saniei. 3. cârlig în chei, de care se leagă bărcile.

grui1, gruiuri, (gruiman), s.n. – Pisc de deal; colină, movilă: „Eu mi-s floare de pe grui / Și nu-s sâla nimănui” (Memoria, 2001: 99). ♦ (top.) Gruimane, fânațe în Lăpușu Românesc (Vișovan, 2008); La gruimane, deal în Groșii Țibleșului, Inău (Vișovan, 2008); Grui, deal în Lăpușu Românesc. ♦ (onom.) Gruia, Gruianu, Gruieț, nume de familie (19 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007): „Domnu are un fecior / Și îl cheamă Gruișor” (Memoria, 2001: 104). – Lat. grunnium „rât de porc” (Candrea, cf. DER; Scriban, Nodex); din lat. grunnire „a grohăi” (Scriban, DER); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză, de la rad. *guer „munte” (Russu, 1981); din tracicul *goroneum, din rădăcina *gor-, ca și sl. gora „pădure” (Pascu, cf. DER); et. nec. (DEX); et. nes., cf. lat. grunnium (MDA). Cuv. rom. > magh. guruj (Bakos, 1982), ucr. gruny, chruny (Miklosich, cf. DER), ceh. grun (Meyer, cf. DER).

grui2, s.m. – (ornit.) Cocor; gruhă, gruhoi (ALR, 1961: 696). – Lat. grus, -is „cocor” (MDA).

grui, gruiuri, s.n. – 1. Pisc de deal; colină, movilă: „Eu mi-s floare de pe grui / Și nu-s sâla nimănui” (Memoria 2001: 99). Grui, deal în Lăpușu Românesc. 2. (s.f.) Cocor; gruhă, gruhoi (ALR 1961: 696). Grui, Gruia, n. pr.: „Domnu are un fecior / Și îl cheamă Gruișor” (Memoria 2001: 104). – Cuvânt autohton, de la rad. *guer „munte” (Russu 1981); Cuv. rom. preluat în magh. (guruj) (Bakos 1982).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRUIU, com. în Sectorul Agricol Ilfov; 6.583 loc. (1995). Stație de c. f. Pe insula din lacul Snagov se află Mănăstirea Snagov; biserica Sf. Mihail și Gavril (1587-1589).

Intrare: Gruiu
Gruiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grui (cocor)
grui1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • grui
  • gruii
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • grui
  • gruilor
vocativ singular
plural
Intrare: grui (deal)
grui2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • gruiuri
  • gruiurile
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • gruiuri
  • gruiurilor
vocativ singular
plural
grui3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • gruie
  • gruiele
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • gruie
  • gruielor
vocativ singular
plural
grui4 (pl. -i) substantiv neutru
substantiv neutru (N69)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • grui
  • gruile
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • grui
  • gruilor
vocativ singular
plural
Intrare: gruie (macara)
gruie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gruie
  • gruia
plural
  • gruie
  • gruiele
genitiv-dativ singular
  • gruie
  • gruiei
plural
  • gruie
  • gruielor
vocativ singular
plural
gruie2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: gru-ie info
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gruie
  • gruia
plural
  • grui
  • gruile
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruii
plural
  • grui
  • gruilor
vocativ singular
plural
grui2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • gruiuri
  • gruiurile
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • gruiuri
  • gruiurilor
vocativ singular
plural
grui3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • gruie
  • gruiele
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • gruie
  • gruielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grui, gruisubstantiv masculin

etimologie:

grui, gruiuri / grui, gruiesubstantiv neutru

regional
  • 1. Pisc sau coastă de deal. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: gruieț
  • 2. Ridicătură de pământ naturală de formă conică, mai mică decât un deal, întâlnită în regiunile de șes sau de podiș; deal mic; colină (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Păsăruică de pe grui, Om străin ca mine nu-i, Numa puiu cucului în mijlocu codrului. ȘEZ. XXII 73. DLRLC
etimologie:

gruie, gruiesubstantiv feminin

  • 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: muflă
    • format_quote Departe, pe cheiuri, gigantice clădiri, coșuri înalte, silozuri, antrepozite, gruie și elevatoare... apăreau confuz prin ceață. BART, S. M. 95. DLRLC
    • 1.1. Gruie de ancoră = macara care servește la ridicarea ancorei pe puntea vasului. DLRLC
    • 1.2. Gruie pentru bărci = macara care servește la ridicarea și la scoborârea bărcilor unui vas. DLRLC
  • 2. Dispozitiv construit pe principiul scripeților, folosit pentru ridicarea și deplasarea (pe distanțe scurte) a obiectelor grele. NODEX
    sinonime: macara
  • 3. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.