10 definiții pentru gropiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.

GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă; gropușoară. 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc. – Groapă + suf. -iță.

gropiță sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 270/1 / Pl: ~țe / E: groapă + -iță] 1-2 (Șhp) Groapă (7) (mică). 3 (Spc) Adâncitură mică în obraz, în bărbie sau la mâini pe care o au unii oameni (grași). 4 (Înv) Mormânt.

GROPÍȚĂ, gropițe, s. f. 1. Diminutiv al lui groapă (1).Se duse și el la marginea unui eleșteu, săpă o gropiță, se plecă pînă își atinse buzele de marginea gropiței și strigă acolo înfundat. ISPIRESCU, U. 112. 2. Mică adîncitură care se formează în obrajii unor oameni cînd rîd, sau pe care o au unii oameni în bărbie ori pe dosul mîinii, la încheieturile degetelor. Prinsei... să-i observ mîna cea frumoasă cu mici gropițe la încheieturi. La TDRG. Cînd zîmbea, închidea din ochi și făcea gropițe drăgălașe în obraz, în bărbie și încă una în tîmpla stîngă, la coada sprincenei. VLAHUȚĂ, O. A. 53. E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și cînd rîde face încă Și gropițe în obraz. EMINESCU, O. I 159.

GROPÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la groapă) Adâncitură mică pe care o au unii oameni în obraji (în timpul râsului) sau în bărbie. /groapă + suf. ~iță

gropiță f. 1. groapă mică; 2. Anat. cavitate mică: gropița bărbiei.

gropíță f., pl. e (d. groapă). Mică adîncătură pe față, cum fac uniĭ cînd rîd orĭ cum aŭ alțiĭ în bărbie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gropíță s. f., g.-d. art. gropíței; pl. gropíțe

gropíță s. f., g.-d. art. gropíței; pl. gropíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: gropiță
gropiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gropiță
  • gropița
plural
  • gropițe
  • gropițele
genitiv-dativ singular
  • gropițe
  • gropiței
plural
  • gropițe
  • gropițelor
vocativ singular
plural

gropiță

  • 1. Diminutiv al lui groapă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gropușoară attach_file un exemplu
    exemple
    • Se duse și el la marginea unui eleșteu, săpă o gropiță, se plecă pînă își atinse buzele de marginea gropiței și strigă acolo înfundat. ISPIRESCU, U. 112.
      surse: DLRLC
  • 2. Mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Prinsei... să-i observ mîna cea frumoasă cu mici gropițe la încheieturi. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Cînd zîmbea, închidea din ochi și făcea gropițe drăgălașe în obraz, în bărbie și încă una în tîmpla stîngă, la coada sprincenei. VLAHUȚĂ, O. A. 53.
      surse: DLRLC
    • E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și cînd rîde face încă Și gropițe în obraz. EMINESCU, O. I 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Groapă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09