GROPIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. GROAPĂ. Groapă mică: săpă o ~ (ISP.) ¶ 2 Adîncătură mică în obraz, în bărbie sau la mîini: Face încă și gropițe în obraz și gropițe face ’n unghiul ucigașei sale guri (EMIN.) ¶ 3 Mormînt: l-au dus într’o ~ sau mormînt plin de oase de morți (ȚICH.).