11 definiții pentru gropar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.

GROPÁR, gropari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor. – Groapă + suf. -ar.

gropar sm [At: DA / Pl: ~i / E: groapă + -ar] 1 Persoană care se ocupă cu săparea de gropi (7) pentru morminte Si: (reg) cioclu, gropaș, gropițaș, gropnicer, îngropător. 2 (Pex) Îngrijitor de cimitire. 3 (Ent; reg) Gen de insecte coleoptere care se hrănesc cu cadavre Si: necrofor (Necrophorus).

GROPÁR, gropari, s. m. l. Cel care se ocupă cu săpatul gropilor la cimitir. Cînd au dat groparii de coșciugul lui și i-au ridicat binișor capacul putred, ce să vezi! CARAGIALE, O. I 329. ◊ Fig. Proletariatul și-a îndeplinit, în decurs de un secol, acest rol istoric de gropar al capitalismului. După primul război mondial, capitalismul a fost îngropat pe o șesime din suprafața pămîntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 74, 6/2. 2. (Entom.) Necrofor.

GROPÁR ~i m. 1) Persoană care sapă gropi pentru înhumarea celor decedați. 2) Gândac care își depune ouăle pe cadavre; necrofor. /groapă + suf. ~ar

gropar m. cel ce sapă mortului groapa, cioclu.

gropár m. (d. groapă; bg. grobar). Săpător de gropĭ la cimitir. V. cĭoclu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GROPÁR s. 1. (reg.) gropaș, gropnicer, săpător, (Mold. și Bucov.) cioclu. (~ul sapă mormintele.) 2. (ENTOM.; Necrophorus) necrofor.

GROPAR s. 1. (reg.) gropaș, gropnicer, săpător, (Mold. și Bucov.) cioclu. (~ sapă mormintele.) 2. (ENTOM.; Necrophorus) necrofor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GROPÁR (< groapă) s. m. 1. Persoană care sapă gropi pentru morminte. 2. Gen de insecte coleoptere, cu corpul lung de 1,2-3 cm și elitre scurte decât abdomenul, ce depun ouă le pe cadavre de animale, pe care adeseori le îngroapă pentru a le servi drept hrană larvelor după eclozare (Necrophorus); necrofor.

Intrare: gropar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gropar
  • groparul
  • groparu‑
plural
  • gropari
  • groparii
genitiv-dativ singular
  • gropar
  • groparului
plural
  • gropari
  • groparilor
vocativ singular
  • groparule
  • gropare
plural
  • groparilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gropar

  • 1. Persoană care se ocupă cu săparea de gropi pentru morminte.
    exemple
    • Cînd au dat groparii de coșciugul lui și i-au ridicat binișor capacul putred, ce să vezi! CARAGIALE, O. I 329.
      surse: DLRLC
    • figurat Proletariatul și-a îndeplinit, în decurs de un secol, acest rol istoric de gropar al capitalismului. După primul război mondial, capitalismul a fost îngropat pe o șesime din suprafața pămîntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 74, 6/2.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Groapă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09