14 definiții pentru gripcă grifcă zgripcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gripcă sf [At: DDRF / V: ~ifcă / Pl: gripci[1] / E: bg грипбка] (Îrg) 1 Lamă lungă de metal, ascuțită la un capăt, cu care se strungărea în rotărit. 2 Lamă mică triunghiulară, ascuțită la o parte și fixată într-un mâner lung, cu care se răzuiau doagele murdare în rotărie. 3 Instrument cu care se răzuiau butoaiele pe dinăuntru. 4 Un fel de daltă cu capătul ascuțit întors care era folosită în dulgherie. 5 Lamă lungă de metal folosită în fierărie. 6 Răzătoare cu care se rădea aluatul rămas pe covata în care s-a frământat pâinea. 7 Roata zimțată a fusului mic de la joagărul de tăiat lemne. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.

GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.

GRÍPCĂ, gripci, s. f. Unealtă de dogărie care servește la curățirea doagelor, în special a doagelor vechi.

GRÍPCĂ ~ci f. Unealtă specială pentru răzuirea doagelor pe partea interioară a butoaielor. /<bulg. ogribka

gripcă f. 1. custura cu care dogarul roade doagele murdare când se înfundează vasele vechi; 2. custura de strungărit a rotarului; 3. roata de fier zimțată a fusului celui mic al joagărului. [Cf. grapă].

grípcă f., pl. ĭ (bg. ogribka, id., d. gribkam, răzuĭ, vsl. grebon-greti, a răzui; rut. hripka, răceală în gît, rudă cu grapă, hrașpă, scripcă. Cp. cu strachină). Lopățică de răzuit pĭeile saŭ doagele. Făcăleț c’un capăt în formă de lopățică de amestecat mălaĭu în căpistere (ArhO. 1928, 128). O roată de lemn dințată la fusu cel mic al joagăruluĭ. – Și hripcă și zgripcă. În Munt. vest și grifcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci

grípcă s. f., g.-d. art. grípcii; pl. gripci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRÍPCĂ s. (TEHN.) răzuș, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)

GRIPCĂ s. (TEHN.) răzuș, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tîmplari, dulgheri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grípcă (grípci), s. f.1. Unealtă care servește la curățarea doagelor. – 2. Roată cu zimți. – Var. grifcă, hripcă, sgripcă. Bg. ogripka (Conev 62; Candrea, GS, VI, 324; Scriban), din sl. greti, grebą „a răzui”, dintr-un sl. gribka, după DAR, din sb., bg. zagribam „a răzui”, după Skok 70).

Intrare: gripcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gripcă
  • gripca
plural
  • gripci
  • gripcile
genitiv-dativ singular
  • gripci
  • gripcii
plural
  • gripci
  • gripcilor
vocativ singular
plural
grifcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgripcă
  • zgripca
plural
  • zgripci
  • zgripcile
genitiv-dativ singular
  • zgripci
  • zgripcii
plural
  • zgripci
  • zgripcilor
vocativ singular
plural

gripcă grifcă zgripcă

etimologie: