GRIPCĂ sf. 🔧 1 Unealtă a rotarilor, dogarilor sau dulgherilor cu care se strungărește, se răzuesc doagele, grinzile, etc. (🖼 2471) ¶ 2 Răzătoare cu care se rade aluatul pe covata în care s’a frămîntat pîinea ¶ 3 Olten. (CIAUȘ.) Mestecău cu un cap lat cu care se frămîntă mălaiul de copt în țest ¶ 4 Olten. (CONV.) Custură specială cu care tăbăcarii rîcîie pieile: pieile cumpărate se argăseasc... și se cărnosesc... cu gripca (ION.) ¶ 5 Roata zimțată a fusului celui mic, la joagăr [probabil sl. *grĭbka < greba „a rade, a sgîria”].