3 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Parte componentă a plugului cu tracțiune animală, pe care se montează trupița, cuțitul lung și coarnele. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, sb. gredelj.

grindei sn [At: ECONOMIA, 20 / Pl: ~e / V: (reg) grindeu, grân~, ~u / E: vsl *грєдєли] (Reg) 1 Grindă mică pusă orizontal de-a curmezișul unor construcții. 2 (Pan) Colac mare pe care îl duc nepoții la bunici, ca plocon de praznice. 3 (Pan) Sulul orizontal al plugului pe care sunt fixate toate celelalte părți și care se sprijină, la un cap, pe rotile, iar celălalt cap poartă coarnele, fierul etc. 4 (Pan) Lemnele care se întretaie și care formează corpul grapei. 5 (Pan) Talpa războiului de țesut. 6 (Pan) Fusul de lemn al morii. 7 (Pan) Fusul care învârtește roata de apă a piuei. 8 (Pan) Sulul de lemn care se sprijină pe cei doi stâlpi bătuți în pământ la scrânciob. 9 (Pan) Sulul pe care se înfășoară otgonul fântânilor cu găleată. 10 Bătătorul meliței.

GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Una dintre părțile componente ale plugului cu tracțiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj.

GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. (La plugul cu tracțiune animală) Partea orizontală, de lemn sau de oțel, de care se fixează trupița și fierul lung (și antetrupița) și care la un capăt are coarnele, iar cu celălalt capăt se sprijină pe cotigă. Grindeiul pîn’ l-am tocmit, S-a gătat de plugărit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 390. ◊ Grindei cu ramă = grindei în formă de cadru, purtat pe două sau trei roți și avînd una sau mai multe cormane, folosit de obicei la plugul cu mai multe brazde. 2. Grindă mică, așezată orizontal și de-a curmezișul la diferite construcții. Un grindei de stejar stă prins în zid de amîndouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită, de care se anina ștreangul. NEGRUZZI, S. I 311. 3. Axul roții unei mori de apă; fus.

GRINDÉI ~ie n. 1) Parte a plugului cu tracțiune animală, constând dintr-o bară de oțel, de care se fixează celelalte piese. 2) Fusul de la roata unei mori de apă. /grindă + suf. ~ei

1) grindéĭ m., pl. tot așa. Grindel.

2) grindéĭ n., pl. eĭe (vsl. grendelĭ, d. grenda, grindă; bg. gredĭél, sîrb. grédelj, rus. grĕadélĭ, id., rudă cu germ. grindel, grindeĭ. V. Bern. 1, 349). Patu pluguluĭ, al caruluĭ saŭ al tunuluĭ (afet). Osie maĭ mare și maĭ complicată la morĭ ș. a. Pĭesă de lemn orizontală la o streșină, la o spînzurătoare ș. a. (consolă). V. dric.

GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda.

GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).

GRINDÉL, grindei, s. m. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din săs. grendel (= germ. Grundel).

grindă sf [At: CANTEMIR, IST. 89 / Pl: ~nzi / E: vsl грєнда] 1 Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungime mare, folosit la asigurarea rezistenței unei construcții. 2 (Spc) Fiecare dintre bârnele orizontale pe care se sprijină greutatea acoperișului casei țărănești, vizibile din odaie. 3 (Pop; îe) A încresta în ~ A însemna sau a scrie ceva spre a-și aminti mai târziu. 4 (Pop; îe) A tăia în ~ A nu face nimic. 5 (Pop; îe) A pune ochii în ~ A fi pe moarte. 6 (Pop) Scândura care se află pe peretele dinspre nord, deasupra patului, pe care sunt așternute lăvicerele, țolurile și scoarțele în casa țărănească. 7 (Reg) Lemnul în care se opresc ciocanele de la piuă. 8 (Înv) Parte din scutul unei steme, tăiată orizontal, prin mijloc. corectată

grindel sm [At: H X, 68 / Pl: ~ei / E: ns cf grindei] Pește mic, din râurile de munte, înrudit cu țiparul, cu corp aproape cilindric, de culoare verde-gălbuie cu pete mari negre, pe spate și pe burtă fără solzi, în rest cu solzi foarte mici, cu șase mustăți pe buza de sus Si: (reg) grindeică, grindea, grindeiușă, grindeliță, moină, molan, molete, vârlan (Cobitis barbatula).

GRÍNDĂ, grinzi, s. f. 1. Bîrnă groasă de lemn. 2. Element de construcție, format dintr-o grindă (1), dintr-o piesă sau dintr-un ansamblu de piese de lemn, de oțel sau de beton, constituind unul din elementele de rezistență ale construcțiilor (clădiri, poduri etc.). Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul pînă în grinzile tavanului. REBREANU, R. I 199. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare, cela de tălpi, ista de grinzi. CREANGĂ, P. 48. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorite, painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. ◊ Expr. A cresta (sau a încresta, a însemna) în grindă = a nota, a însemna un lucru important pentru a nu-l uita. Azi am să-ncrestez în grindăJos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul. COȘBUC, P. I 102.

GRÍNDĂ ~zi f. Element de construcție (din lemn, beton armat, oțel), având lungimea mai mare în raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o construcție, servește drept piesă de rezistență. * A însemna (sau a încresta) în ~ (ceva) a însemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] /<sl. grenda

GRINDÉL ~i m. Pește dulcicol de talie medie, având forma asemănătoare cu a țiparului și culoarea verde-gălbuie, cu pete negre. /<germ. Grendel

grindă f. 1. lemnul lung și gros ce servă la construcțiune; 2. puntea teascului. [Slav. GRȆDA].

grindeiu n. 1. partea ce împreună celelalte bucăți ale plugului și le dă soliditatea necesară: la plugurile țărănești grindeiul e de lemn de stejar sau ulm; 2. butucul jugului; 3. fusul de lemn al morii; 4. pl. drugii răsboiului de țesut. [V. grindă].

grindel m. pește cu carnea foarte gustoasă (Cobitis barbatula). [Și grindeiușă: după corpul său lungăreț].

arată toate definițiile

Intrare: grindei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindei
  • grindeiul
  • grindeiu‑
plural
  • grindeie
  • grindeiele
genitiv-dativ singular
  • grindei
  • grindeiului
plural
  • grindeie
  • grindeielor
vocativ singular
plural
grândei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grindeiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grindeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grindă
grindă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindă
  • grinda
plural
  • grinzi
  • grinzile
genitiv-dativ singular
  • grinzi
  • grinzii
plural
  • grinzi
  • grinzilor
vocativ singular
plural
grindă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Flexiune nerecomandată
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindă
  • grinda
plural
  • grinde
  • grindele
genitiv-dativ singular
  • grinde
  • grindei
plural
  • grinde
  • grindelor
vocativ singular
plural
Intrare: grindel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindel
  • grindelul
  • grindelu‑
plural
  • grindei
  • grindeii
genitiv-dativ singular
  • grindel
  • grindelului
plural
  • grindei
  • grindeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grindei grândei grindeiu grindeu

  • 1. Parte componentă a plugului cu tracțiune animală, pe care se montează trupița, cuțitul lung și coarnele.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Grindeiul pîn’ l-am tocmit, S-a gătat de plugărit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 390.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Grindei cu ramă = grindei în formă de cadru, purtat pe două sau trei roți și având una sau mai multe cormane, folosit de obicei la plugul cu mai multe brazde.
      surse: DLRLC
  • 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Un grindei de stejar stă prins în zid de amîndouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită, de care se anina ștreangul. NEGRUZZI, S. I 311.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Axul roții unei mori de apă.
    surse: DLRLC sinonime: fus (diverse)

etimologie:

grindă

  • 1. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: grinduță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul pînă în grinzile tavanului. REBREANU, R. I 199.
      surse: DLRLC
    • Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare, cela de tălpi, ista de grinzi. CREANGĂ, P. 48.
      surse: DLRLC
    • În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorîte, painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cresta (sau a încresta, a însemna) în grindă = a nota, a însemna un lucru important pentru a nu-l uita.
      surse: DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Azi am să-ncrestez în grindă – Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul. COȘBUC, P. I 102.
        surse: DLRLC
  • 2. Bârnă groasă de lemn.
    surse: DLRLC

etimologie:

grindel

  • 1. Pește mic, asemănător cu țiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: