20 de definiții pentru grenadier granadir grenadir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRENADIÉR, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada (1). 2. (În trecut, în unele țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. [Pr.: -di-er.Var.: (2) grenadír s. m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.

grenadier sm [At: RESMERIȚĂ, D. / P: ~di-er / V: granadir, ~dir / Pl: ~i / E: fr grenadier] 1 Soldat infanterist care lupta folosind grenada. 2 (Înv) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită.

GRENADIÉR, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada (1). 2. (În vechea armată a unor țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită. [Pr.: -di-er.Var.: (2) grenadír s. m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.

GRENADIÉR, grenadieri, s. m. (Ieșit din uz) 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada. 2. (În vechea armată prusacă, franceză, rusă etc.; și în forma grenadir) Soldat făcînd parte dintr-o unitate de elită a infanteriei. Ca să nu rămîie tîrgul fără pază, se rînduisă din cincisprezece în cincisprezece zile cîte o roată de grenadiri. RUSSO, S. 29. Să o vezi, domnule, aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. Seamănă bunului său care a fost grenadir. NEGRUZZI, S. I 59. – Pronunțat: -di-er. - Variantă: (2) grenadír s. m.

GRENADIÉR s.m. 1. Soldat însărcinat să arunce grenade. 2. Soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei, în unele țări. [Pron. -di-er, var. grenadir s.m. / < fr. grenadier, germ. Grenadier].

GRENADIÉR s. m. (în trecut, în unele țări) 1. soldat însărcinat să arunce grenade. 2. soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei. (< fr. grenadier, germ. Grenadier)

GRENADIÉR ~i m. Soldat specializat în lansarea grenadelor. /<fr. grenadier, germ. Grenadier

GRENADÍR s. m. v. grenadier.

grenadir m. soldat din infanterie aparținând unui corp de elită.

*granatiér m. (d. granată saŭ după it. granatiere; fr. grenadier, de unde și germ. grenadier, și de aci rus. grenadér). Soldat pedestru care aruncă granate. Soldat din regimentele de elită în Francia (1791). Soldațĭ din garda luĭ Napoleon I și III. – Maĭ vechĭ granadír și grenadír (după rus.). Și grenadier (după fr.). Forma cea maĭ rom. granatar, cum zice N. Cost. 2, 107. V. mușchetar.

grenádă, grenadier saŭ -dir, V. granat-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grenadiér (-di-er) s. m., pl. grenadiéri

grenadiér s. m. (sil. -di-er), pl. grenadiéri

Intrare: grenadier
  • silabație: -di-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grenadier
  • grenadierul
  • grenadieru‑
plural
  • grenadieri
  • grenadierii
genitiv-dativ singular
  • grenadier
  • grenadierului
plural
  • grenadieri
  • grenadierilor
vocativ singular
  • grenadierule
  • grenadiere
plural
  • grenadierilor
granadir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grenadir
  • grenadirul
  • grenadiru‑
plural
  • grenadiri
  • grenadirii
genitiv-dativ singular
  • grenadir
  • grenadirului
plural
  • grenadiri
  • grenadirilor
vocativ singular
  • grenadirule
  • grenadire
plural
  • grenadirilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grenadier granadir grenadir

  • 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. în trecut (În unele țări) Soldat infanterist dintr-o unitate de elită.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ca să nu rămîie tîrgul fără pază, se rînduisă din cincisprezece în cincisprezece zile cîte o roată de grenadiri. RUSSO, S. 29.
      surse: DLRLC
    • Să o vezi, domnule, aceea e femeie; mai naltă cu două palme decît mine. Seamănă bunului său care a fost grenadir. NEGRUZZI, S. I 59.
      surse: DLRLC
  • comentariu Varianta grenadir se folosește numai pentru sensul (2.).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: