greco-¹ [At: DIONISIE, C. 211 / E: grec] Element de compunere „grec”.

greco² sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr grecque, it greca] Desen inspirat din motivele antice grecești, folosit ca broșură în țesături de mobilă, la covoare etc.

GRÉCO s.n. Desen inspirat de la grecii antici, folosit ca bordură în țesături de mobilă, la fețe de masă, la covoare etc. [< fr. grecque, it. greca].

GRÉCO s. n. motiv ornamental inspirat de la grecii antici, ca bordură în țesuturi de mobilă, la fețe de masă etc. (< fr. grecque, it. greca)

GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

GRÉCO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

greco-bulgărime sf [At: EMINESCU, P. 247 / E: greco- + bulgărime] Amestec de populație de origine greacă și bulgară stabilită în țările române în căutare de câștiguri.

greco-catolic, ~ă smf, a [At: IORGA, L. II, 324 / Pl: ~ici, ~ice / E: grec + catolic] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la Biserica unită cu Roma. 3 a (D. culte religioase) Care ține de Biserica unită.

greco-oriental, ~ă smf, a [At: DA / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~e / E: grec + oriental] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la religia ortodoxă. 3 a (D. culte religioase) Care ține de Biserica ortodoxă Si: ortodox, (rar) greco-răsăritean.

greco-răsăritean, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~eni^[1], ~ene / E: grec + răsăritean] (Rar) Greco-oriental. corectată

greco-roman, ~ă a [At: DIONISIE, C. 211 / Pl: ~i, ~e / E: grec + roman] 1 Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman Si : (îvr) greco-romeu (1). 2 Privitor la epoca vechii Grecii și la Imperiul Roman (2) Si: (Îvr) greco-romeu (1-2). 3 (Îs) Lupte ~e Luptă în care este permisă doar apucarea de deasupra centurii și în care sunt interzise procedeele făcute cu picioarele.

greco-român, ~ă a [At: ODOBESCU, II 195 / Pl: ~i, ~e / E: grec + român] Care ține de civilizația greacă și totodată de cea românească.

greco-romen sm [At: DIONISIE, C. 211 / Pl: ~i / E: fr gréco-romain] (Înv) Grec.

greco-romeu sm, am [At: DIONISIE, C. 211 / Pl: ~ei^[1] / E: grec + romeu] (Îvr) 1-2 Greco-roman (1-2). corectată

greco-scitic, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 195 / Pl: ~ici, ~ice / E: grec + scitic] Care ține de civilizația greacă și totodată de cea scitică.

GRECO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de biserica unită, privitor la biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la biserica unită. – Grec + catolic.

GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

GRECO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. – Din fr. gréco-romain.