26 de definiții pentru greco


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

greco-1 [At: DIONISIE, C. 211 / E: grec] Element de compunere „grec”.

greco2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr grecque, it greca] Desen inspirat din motivele antice grecești, folosit ca broșură în țesături de mobilă, la covoare etc.

GRÉCO s.n. Desen inspirat de la grecii antici, folosit ca bordură în țesături de mobilă, la fețe de masă, la covoare etc. [< fr. grecque, it. greca].

GRÉCO s. n. motiv ornamental inspirat de la grecii antici, ca bordură în țesuturi de mobilă, la fețe de masă etc. (< fr. grecque, it. greca)

greco-bulgărime sf [At: EMINESCU, P. 247 / E: greco- + bulgărime] Amestec de populație de origine greacă și bulgară stabilită în țările române în căutare de câștiguri.

greco-catolic, ~ă smf, a [At: IORGA, L. II, 324 / Pl: ~ici, ~ice / E: grec + catolic] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la Biserica unită cu Roma. 3 a (D. culte religioase) Care ține de Biserica unită.

greco-oriental, ~ă smf, a [At: DA / P: ~ri-en~ / Pl: ~i, ~e / E: grec + oriental] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la religia ortodoxă. 3 a (D. culte religioase) Care ține de Biserica ortodoxă Si: ortodox, (rar) greco-răsăritean.

greco-răsăritean, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~eni[1], ~ene / E: grec + răsăritean] (Rar) Greco-oriental. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

greco-roman, ~ă a [At: DIONISIE, C. 211 / Pl: ~i, ~e / E: grec + roman] 1 Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman Si : (îvr) greco-romeu (1). 2 Privitor la epoca vechii Grecii și la Imperiul Roman (2) Si: (Îvr) greco-romeu (1-2). 3 (Îs) Lupte ~e Luptă în care este permisă doar apucarea de deasupra centurii și în care sunt interzise procedeele făcute cu picioarele.

greco-român, ~ă a [At: ODOBESCU, II 195 / Pl: ~i, ~e / E: grec + român] Care ține de civilizația greacă și totodată de cea românească.

greco-romen sm [At: DIONISIE, C. 211 / Pl: ~i / E: fr gréco-romain] (Înv) Grec.

greco-romeu sm, am [At: DIONISIE, C. 211 / Pl: ~ei[1] / E: grec + romeu] (Îvr) 1-2 Greco-roman (1-2). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

greco-scitic, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 195 / Pl: ~ici, ~ice / E: grec + scitic] Care ține de civilizația greacă și totodată de cea scitică.

GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

GRÉCO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

GRECO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -e, adj. Care se referă la sau ține de biserica unită.

GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj. (Transilv., rar) Care ține de religia ortodoxă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRECO-CATOLIC adj., s. (BIS.) unit, (rar) uniat.

GRECO-ORIENTAL adj., s. (BIS.) ortodox, (rar) greco-răsăritean.

greco-răsăritean adj., s. v. GRECO-ORIENTAL. ORTODOX.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRECO, El ~ (Domenikos Theotokúpulos, zis ~) (1541-1614), pictor spaniol de origine greacă. A studiat în Italia. Influențat mai ales de Tintoretto. În 1577 s-a stabilit în Spania, la Toledo. Sub înrâurirea artei bizantine și a misticismului Contrareformei, se depărtează de de realismul Renașterii și se apropie de preocupările formale și de spiritul manierismului. Caracteristica operelor sale este transfigurarea realului prin coloritul rece, intens și strălucitor, ritmul ascensional și expresivitatea dramatică a personajelor alungite, simțul ascuțit al observației, darul de a scruta și caracteriza în adâncime o fizionomie („Înmormântarea contelui de Orgaz”, „Sf. Mauriciu sau Martiriul celor 10.000 de tebani”, „Apostolii Petru și Pavel”, „Laocoon”, „Adorația păstorilor”, „Logodna fecioarei” – ultimele două aflate în Muzeul Național de Artă al României).

GRECO, Juliette (n. 1927), cântăreață și actriță de film franceză. Interpretă a unui larg repertoriu de șansonete.

Intrare: greco
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greco
  • grecoul
  • grecou‑
plural
  • greco
genitiv-dativ singular
  • greco
  • grecoului
plural
  • greco
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)