4 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

greci vtf [At: HASDEU, I. C. 156 / Pzi: ~cesc / E: grec] (Îvr) A greciza.

Greci m. pl. 1. numele vechilor Eleni; 2. populațiune din sudul Europei, numiți și Romei. V. Grecia.

grec, ~ea [At: CORESI, ap. GCR I 15/33 / Pl: ~eci, ~ece / E: ml graecus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo 3 sm (Iuz) Negustor. 4 sm (Iuz) Băcan. 5-6 a Care aparține Greciei sau grecilor (1) Si: grecesc (1-2), (dep) grecoteiesc. 7-8 a Privitor la Grecia sau la greci (1) Si: grecesc (1-2). 9 sf Limba vorbită de greci (1) Si: (înv) grecie. 10 sfa (Pop) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 sfa (Pop) Melodie după care se execută greaca (10).

GREC, GREÁCĂ, greci, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Grecesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. graecus.

GREC, GREÁCĂ, greci, grece, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci; grecesc. ◊ Lupte greco-romane V. luptă. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. Graecus.

GREC1, GREÁCĂ, greci, grece, adj. Originar din Grecia, propriu Greciei sau grecilor, al grecilor. Poporul grec. Cultura greacă. Limba greacă.Negustorii greci au pătruns adînc în Dacia, pe apele Dunării sau pe drumurile naturale de pe malurile rîurilor. IST. R.P.R. 27. Poarta însăși era cuprinsă între casa cu pridvor a egumenului grec al mînăstirii și curtea unui slujbaș. CAMIL PETRESCU, O. I 190. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă.

GREC2, GREÁCĂ, greci, grece, s. m. și f. (Rar la feminin) Persoană făcînd parte din populația de bază a Greciei. V. elen. Ian ascultă ce-mi scrie grecul în limba lui. ALECSANDRI, T. I 277. Cînd eram mai tînăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos. NEGRUZZI, S. II 30. Mergînd... pe drum, iată că întîlnesc un grec. ȘEZ. IV 6.

!grec adj. m., s. m., pl. greci; adj. f. greácă

grec s. m., adj. m., pl. greci; adj. f. sg. greácă, pl. gréce

GREÁCĂ s. (înv.) grecie. (Text tradus din ~.)

GREC s., adj. 1. s. (înv. și reg.) capră, (înv.) parpalec. 2. adj. grecesc.

GREC, GREÁCĂ I. adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia. II. adj. care aparține Greciei sau populației ei. ♦ arta ~ = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Grecia. (< fr. grec, grecque, lat. graecus)

grec (gréci), s. m. – Persoană care face parte din populația Greciei. – Mr. grec. Lat. Graecus (Pușcariu 733; REW 3832), cf. it. greco, fr. grec, sp. griego. Apare din sec. XVI. – Der. grecesc, adj. (grec); greacă, s. f. (rar, grecoaică); grecoaică, s. f. (femeie din Grecia); grecotei, s. m. (grec, termen depreciativ); grecoman, s. m. (grec, termen depreciativ); grecie, s. f. (înv., limba greacă); grecește, adv. (în greacă; asemeni grecilor); grecism, s. n.; greciza, vb., din fr. greco-, în comp. ca greco-oriental, greco-român (grec; ortodox).

GREÁCĂ f. mai ales art. Limba grecilor. /<lat. Graecus

GREC1 greácă (greci, gréce) Care aparține Greciei sau populației ei; din Grecia. /<lat. Graecus

GREC2 greácă (greci, gréce) m. și f. 1) la pl. Popor străvechi, ramură a triburilor indo-europene, care a jucat un rol important în crearea civilizației antice. 2) Persoană făcând parte din acest popor. 3) Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară din Grecia. /<lat. Graecus

grec a. 1. din Grecia; 2. ortodox: Biserica greacă. ║ m. 1. locuitor din Grecia; 2. negustor (în trecut cei mai mulți erau Greci).

Grecii m. pl. 1. podgorie în jud. Tutova cu vinuri bune; 2. localitate în Tulcea cu o carieră de granit.

arată toate definițiile

Intrare: grec (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grec grecul
plural greci grecii
genitiv-dativ singular grec grecului
plural greci grecilor
vocativ singular grecule
plural grecilor
Intrare: greci
greci
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Greci
Greci
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: grec (adj.)
grec1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A56)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grec grecul grea greaca
plural greci grecii grece grecele
genitiv-dativ singular grec grecului grece grecei
plural greci grecilor grece grecelor
vocativ singular
plural

grec (adj.)

  • 1. Care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: grecesc 3 exemple
    exemple
    • Poporul grec. Cultura greacă. Limba greacă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • Negustorii greci au pătruns adînc în Dacia, pe apele Dunării sau pe drumurile naturale de pe malurile rîurilor. ISTORIA R.P.R. 27.
      surse: DLRLC
    • Poarta însăși era cuprinsă între casa cu pridvor a egumenului grec al mînăstirii și curtea unui slujbaș. CAMIL PETRESCU, O. I 190.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lupte (4.) greco-romane.
      surse: DEX '98
    • 1.2. Arta greacă = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului.
      surse: MDN '00
    • 1.3. (și) substantivat feminin (la) singular Limbă indo-europeană vorbită în Grecia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: grecie

etimologie:

grec, greacă (persoană) greacă grec

  • 1. admite vocativul rar feminin Persoană care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 diminutive: grecușor 3 exemple
    exemple
    • Ian ascultă ce-mi scrie grecul în limba lui. ALECSANDRI, T. I 277.
      surse: DLRLC
    • Cînd eram mai tînăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos. NEGRUZZI, S. II 30.
      surse: DLRLC
    • Mergînd... pe drum, iată că întîlnesc un grec. ȘEZ. IV 6.
      surse: DLRLC
    • comentariu Pentru feminin este recomandată forma grecoaică.
      surse: dexonline
  • 2. masculin (la) plural Popor străvechi, ramură a triburilor indo-europene, care a jucat un rol important în crearea civilizației antice.
    surse: NODEX
    • 2.1. (la) singular Persoană făcând parte din acest popor.
      surse: NODEX

etimologie: