3 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. și pl. grebleáză; conj. prez. sg. și pl. grebléze

A GREBLÁ ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci și aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă

GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă agricolă formată dintr-o coadă de lemn care are la un capăt o bară transversală cu dinți de oțel sau de lemn, cu ajutorul căreia se strîng paiele, cocenii, fînul de pe pămînt, se rîcîie sau se nivelează straturile etc. Vorbele cuvîntătorului se întruchipau în niște obraji urîți, cu guri largi, cu dinți ca dinții greblei. CAMILAR, TEM. 276. Îs bolnavă și mai moartă, Cînipa cade de coaptă. Ie tu coasa de-o cosește De boală mă mîntuiește Și ie grebla de-o adună Și de boală mă răzbună. ALECSANDRI, P. P. 310. ◊ Greblă mecanică = mașină agricolă folosită pentru adunatul fînului sau al spicelor, după cosit sau secerat, formată dintr-o serie de dinți de oțel susținuți de o bază metalică purtată de două roți și pusă în mișcare prin tracțiune animală sau mecanică. ◊ Expr. (În jargonul jucătorilor de cărți) A-și face mîna greblă = a aduna banii cîștigați de la ceilalți jucători (cu degetele încovoiate și depărtate puțin unul de altul). Își făcea mîna greblă ș-aduna mizele-n banc, c-o mișcare grațioasă, rotundă. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. 2. Construcție transversală pe cursurile de apă, făcută pentru oprirea buștenilor transportați de rîu. N-aș putea spune că admirasem la greble clădirile imense și zbîrlite de trunchiuri, care în partea locului se cheamă plăvii. SADOVEANU, O. A. II 206. Mergeam cătră o greblă din susul apei... grebla este opritoarea buștenilor în vremea plutitului. id. V. F. 116.

gréblă (gre-blă) s. n., g.-d. art. gréblei; pl. gréble

gréblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. gréblei; pl. gréble

gréblă (gréble), s. f.1. Unealtă cu dinți (de lemn sau de fier) și cu coadă lungă pentru strîns fîn, paie etc. – 2. (Arg.) Pieptene. – Mr. griblă, megl. greblă. Bg. greblo (Cihac, II, 126; Conev 73) sau sb. grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), cf. alb. grambëlë; din sl. grabja „răpire” (Miklosich, Lexicon, 140), cf. grăbi.Der. grebla, vb. (a da cu grebla); grebleș, adj. (îndoit, încovoiat).

GRÉBLĂ ~e f. Unealtă agricolă manuală constând dintr-o bară cu dinți de metal sau de lemn, fixată într-o coadă lungă de lemn și folosită pentru a aduna ceva (paie, fân, gunoaie etc.) de pe o suprafață sau pentru a nivela pământul arat sau săpat. ◊ ~ mecanică mașină agricolă pentru strânsul cerealelor cosite. /<bulg. greblo

greblă unealtă dințată: de strâns paie, coceni. [Serb. GREBLĬE].

gréblă f., pl. e (vsl. bg. greblo, greblă, vîslă; rus. grábli f. pl., greblă. V. grapă, grăbesc). Un instrument agricol ca un peptene [!] mare (de fer [!] saŭ lemn) cu coadă de lemn și întrebuințat la adunat fînu, la scos buruĭenele și la sfărămat [!] bulgăriĭ de pămînt.

grebléz v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăț, sfărîm cu grebla.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GRÉBLĂ s. (TEHN.) buhai, cîrlig, hreapcă, vergea, (reg.) criveá. (~ la coasă.)

gréblă, greble, s.f. – 1. Unealtă agricolă cu dinți de lemn și coadă lungă, pentru strâns fânul: „Clăcașii cu furcile, / Fete mari cu greblile” (Memoria, 2001: 82). 2. Grătar; îngrăditură de fier deasupra puțului, în exploatările miniere. 3. Construcție transversală pe cursurile de apă, făcută pentru oprirea buștenilor. 4. (astr.) Grebla, constelație în tradiția românească, parte din constelația Orion. ♦ (top.) Greble, parte de sat (Groșii Țibleșului), deal (Strâmbu Băiuț) (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Greblă, Grebla, Greble, Greblea, Grebleș, nume de familie (82 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din bg. greblo „greblă, vâslă” (Scriban, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA); din srb. greblje (Șăineanu; Meyer, cf. DER).

gréblă, -e, s.f. – 1. Unealtă agricolă cu dinți de lemn și coadă lungă, pentru strâns fânul: „Clăcașii cu furcile, / Fete mari cu greblile” (Memoria 2001: 82). 2. Grătar; îngrăditură de fier deasupra puțului, în exploatările miniere. – Din srb. grebla, cf. alb. grembëlë (DER).

Intrare: grebla
grebla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) grebla greblare greblat greblând singular plural
greblea greblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) greblez (să) greblez greblam greblai greblasem
a II-a (tu) greblezi (să) greblezi greblai greblași greblaseși
a III-a (el, ea) greblea (să) grebleze grebla greblă greblase
plural I (noi) greblăm (să) greblăm greblam greblarăm greblaserăm, greblasem*
a II-a (voi) greblați (să) greblați greblați greblarăți greblaserăți, greblaseți*
a III-a (ei, ele) greblea (să) grebleze greblau grebla greblaseră
Intrare: greblă
greblă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular greblă grebla
plural greble greblele
genitiv-dativ singular greble greblei
plural greble greblelor
vocativ singular
plural
Intrare: Greblă
Greblă
nume propriu (I3)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)