11 definiții pentru gravita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

gravita vi [At: HASDEU, I. C. 153 / Pzi: ~tez / E: fr graviter, it gravitare] 1-2 (A fi sau) a se mișca în câmpul de gravitație (2) al altui corp. 3 (Fig) A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva.

GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter.

GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A se găsi sau a se mișca sub acțiunea forței de gravitație. ◊ Fig. De propria lui umbră vrea să fugă, Dar se trezea că-n juru-i gravitează. TOPÎRCEANU, B. 100. Am voit numai să întredeschidem criticei adevăratul orizont în care trebuie să graviteze. MACEDONSKI, O. IV 83.

GRAVITÁ vb. I. intr. A tinde către un punct în virtutea legii gravitației. ♦ (Despre aștri) A se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta. ♦ (Fig.) A tinde (spre). [< fr. graviter, cf. it., lat. t. gravitare].

GRAVITÁ vb. intr. 1. a tinde către un punct în virtutea legii gravitației. ◊ (despre aștri) a se mișca în jurul astrului din care s-a desprins, fiind atras de acesta. 2. (fig.) a evolua în vecinătatea unui punct, a tinde într-o anumită direcție, a fi în jurul și sub influența cuiva. (< fr. graviter)

A GRAVITÁ ~éz intranz. 1) A se afla într-un câmp de gravitație. 2) A tinde spre un centru sau în jurul unui centru ca urmare a acțiunii legii de gravitație. 3) fig. A fi într-o anumită sferă de influență. /<fr. graviter

gravità v. a tinde către un centru de gravitate.

*gravitéz v. intr. (nlat. gravitare, format de Newton de la lat. gravitas, gravitate). Fiz. Tind spre un punct: toate corpurile gravitează spre centru pămîntuluĭ. Fig. Toțĭ oameniĭ gravitează spre orașele marĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gravitá (a ~) vb., ind. prez. 3 graviteáză

gravitá vb., ind. prez. 1 sg. gravitéz, 3 sg. și pl. graviteáză

Intrare: gravita
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gravita
  • gravitare
  • gravitat
  • gravitatu‑
  • gravitând
  • gravitându‑
singular plural
  • gravitea
  • gravitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gravitez
(să)
  • gravitez
  • gravitam
  • gravitai
  • gravitasem
a II-a (tu)
  • gravitezi
(să)
  • gravitezi
  • gravitai
  • gravitași
  • gravitaseși
a III-a (el, ea)
  • gravitea
(să)
  • graviteze
  • gravita
  • gravită
  • gravitase
plural I (noi)
  • gravităm
(să)
  • gravităm
  • gravitam
  • gravitarăm
  • gravitaserăm
  • gravitasem
a II-a (voi)
  • gravitați
(să)
  • gravitați
  • gravitați
  • gravitarăți
  • gravitaserăți
  • gravitaseți
a III-a (ei, ele)
  • gravitea
(să)
  • graviteze
  • gravitau
  • gravita
  • gravitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gravita

  • 1. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al unui corp.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. figurat A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN 2 exemple
      exemple
      • De propria lui umbră vrea să fugă, Dar se trezea că-n juru-i gravitează. TOPÎRCEANU, B. 100.
        surse: DLRLC
      • Am voit numai să întredeschidem criticei adevăratul orizont în care trebuie să graviteze. MACEDONSKI, O. IV 83.
        surse: DLRLC

etimologie: