PERSONA GRATA, personae gratae, loc. s. f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

PERSONA NON GRATA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

persona grata sf [At: DN³ / Pl: ~ne ~te / E: lat persona grata] Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.

persona non grata sf [At: DEX² / Pl: ~ne ~te / E: lat persona non grata] 1 Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. 2 (Pgn) Persoană indezirabilă.

PERSONA GRATA (lat.) = Persoana favorită. Alecsandri a fost persona grata la Castelul Peleș.

PERSONA GRATA subst. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persona non grata] – Loc. lat.

PERSONA GRATA s.f. Persoană agreată de un guvern pe lîngă care este acreditată diplomatic. ◊ Persona non grata = diplomat a cărui rechemare este cerută de guvernul țării pe lîngă care este acreditat. [< lat. persona (non) grata – persoană (ne)agreată].

PERSONA GRATA loc. s. persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ♦ ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. (< lat. persona (non) grata, persoană (ne)agreată)

persona grata f. («persoană plăcută»), se zice, în limba diplomatică, de personajul ce va fi agreat de guvernul pe lângă care e acreditat.

persona grata (lat.) loc. s. f., pl. personae gratae [ae pron. e]

persona non grata (lat.) loc. s. f., pl. personae non gratae [ae pron. e]

persona grata (lat.) loc. s. f., pl. personae gratae [ae pron. e]

persona non grata (lat.) loc. s. f., pl. personae non gratae [ae pron. e]

persona grata loc. lat.

persona non grata loc. lat.

Grat/ă, -ia, -ie, -iești, -ii v. Pancratie I B 1.

Persona grata (sau: non grata) (lat. „Persoană dorită”, sau „nedorită”) – Expresie prin care se arată că reprezentantul diplomatic al unei țări străine este acceptat pentru acreditarea lui, sau dimpotrivă, este indezirabil. Din limbajul diplomatic formula a trecut și în vorbirea curentă pentru a desemna o persoană binevenită, simpatizată sau una nedorită.