opțiuni
  • info

4 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSONA GRATA, personae gratae, loc. s. f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

PERSONA NON GRATA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

persona grata sf [At: DN3 / Pl: ~ne ~te / E: lat persona grata] Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.

persona non grata sf [At: DEX2 / Pl: ~ne ~te / E: lat persona non grata] 1 Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. 2 (Pgn) Persoană indezirabilă.

PERSONA GRATA subst. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persona non grata] – Loc. lat.

PERSONA GRATA s.f. Persoană agreată de un guvern pe lîngă care este acreditată diplomatic. ◊ Persona non grata = diplomat a cărui rechemare este cerută de guvernul țării pe lîngă care este acreditat. [< lat. persona (non) grata – persoană (ne)agreată].

PERSONA GRATA loc. s. persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ♦ ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. (< lat. persona (non) grata, persoană (ne)agreată)

persona grata f. («persoană plăcută»), se zice, în limba diplomatică, de personajul ce va fi agreat de guvernul pe lângă care e acreditat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

persona grata (lat.) loc. s. f., pl. personae gratae [ae pron. e]

persona non grata (lat.) loc. s. f., pl. personae non gratae [ae pron. e]

persona grata (lat.) loc. s. f., pl. personae gratae [ae pron. e]

persona non grata (lat.) loc. s. f., pl. personae non gratae [ae pron. e]

persona grata loc. lat.

persona non grata loc. lat.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Grat/ă, -ia, -ie, -iești, -ii v. Pancratie I B 1.

Persona grata (sau: non grata) (lat. „Persoană dorită”, sau „nedorită”) – Expresie prin care se arată că reprezentantul diplomatic al unei țări străine este acceptat pentru acreditarea lui, sau dimpotrivă, este indezirabil. Din limbajul diplomatic formula a trecut și în vorbirea curentă pentru a desemna o persoană binevenită, simpatizată sau una nedorită.

Intrare: grata
grata
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Grată
Grată nume propriu
nume propriu (I3)
  • Grată
Intrare: persona grata
compus
Plural: personae gratae.
  • persona grata
personae gratae substantiv feminin plural
compus
  • personae gratae
Intrare: persona non grata
persona non grata locuțiune substantiv feminin
compus
Plural: personae non gratae.
  • persona non grata
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

persona gratasubstantiv feminin

  • 1. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. DEX '09 DN
  • comentariu (la) plural Personae gratae.
etimologie:

persona non gratasubstantiv feminin

  • 1. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv. DEX '09 DN
  • comentariu (la) plural Personae non gratae.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic