4 intrări

Articole pe această temă:

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSÓNA GRÁTA, personae gratae, loc. s. f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

PERSÓNA NON GRÁTA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

persona grata sf [At: DN3 / Pl: ~ne ~te / E: lat persona grata] Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.

persona non grata sf [At: DEX2 / Pl: ~ne ~te / E: lat persona non grata] 1 Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. 2 (Pgn) Persoană indezirabilă.

PERSÓNA GRÁTA subst. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persóna non gráta] – Loc. lat.

PERSONA GRATA s.f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ◊ Persona non grata = diplomat a cărui rechemare este cerută de guvernul țării pe lângă care este acreditat. [< lat. persona (non) grata – persoană (ne)agreată].

PERSÓNA GRÁTA loc. s. persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. ♦ ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. (< lat. persona (non) grata, persoană (ne)agreată)

persona grata f. («persoană plăcută»), se zice, în limba diplomatică, de personajul ce va fi agreat de guvernul pe lângă care e acreditat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

persóna gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae grátae [ae pron. e]

persóna non gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae non grátae [ae pron. e]

persóna non gráta loc. lat.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Grat/ă, -ia, -ie, -iești, -ii v. Pancratie I B 1.

Intrare: grata
grata
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Grată
Grată nume propriu
nume propriu (I3)
  • Grată
Intrare: persona grata
compus
Plural: personae gratae.
  • persona grata
personae gratae substantiv feminin plural
compus
  • personae gratae
Intrare: persona non grata
persona non grata locuțiune substantiv feminin
compus
Plural: personae non gratae.
  • persona non grata

persona grata personae gratae

  • 1. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu (la) plural Personae gratae.

etimologie:

persona non grata

  • 1. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu (la) plural Personae non gratae.

etimologie: