12 definiții pentru grandomanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRANDOMANÍE s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. grand, rom. manie.

grandomanie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: ns cf fr grand, rom manie] Mania de a-și acorda importanță exagerată, nejustificată Si: megalomanie.

GRANDOMANÍE, grandomanii, s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. grand, rom. manie.

GRANDOMANÍE, grandomanii, s. f. Mania patologică de a se crede om mare, deștept, capabil.

GRANDOMANÍE s.f. Mania de a se crede foarte important, de a acorda o importanță deosebită propriei personalități; (p. ext.) înfumurare, îngâmfare. [Gen. -iei. / cf. lat. grandis – mare, gr. mania – manie].

GRANDOMANÍE s. f. mania de a se crede mare, important. (< grando- + -manie2)

GRANDOMANÍE f. Manie a unui om de a se crede mare, important; megalomanie. /<lat. grandis + manie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grandomaníe s. f., art. grandomanía, g.-d. grandomaníi, art. grandomaníei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: grandomanie
grandomanie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grandomanie
  • grandomania
plural
  • grandomanii
  • grandomaniile
genitiv-dativ singular
  • grandomanii
  • grandomaniei
plural
  • grandomanii
  • grandomaniilor
vocativ singular
plural

grandomanie

etimologie: