17 definiții pentru grandoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRANDOARE, grandori, s. f. Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

grandoare sf [At: BOGZA, C. O. 66 / Pl: ~ori / E: fr grandeur] (Liv) 1 Măreție. 2 Sublim.

GRANDOARE, grandori, s. f. (Livr.) Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur.

GRANDOARE, grandori, s. f. Măreție. V. splendoare. Colindăm Leningradul și băgăm de seamă, ca și la Moscova, că ne-ar trebui luni, ori poate ani... spre a ne da seama de toată grandoarea lui. STANCU, U.R.S.S. 124. Bicazul își deschide un drum de o grandoare unică, spre șesurile liniștite ale Moldovei. BOGZA, C. O. 66.

GRANDOARE s.f. Măreție. [Gen. -orii. / cf. fr. grandeur, it. grandore].

GRANDOARE s. f. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur)

GRANDOARE ~ori f. Caracter grandios; măreție; monumentalitate. /<fr. grandeur

grandoare f. 1. înălțime morală, nobleță: grandoarea subiectului; 2. putere, mărire.

*grandiozitáte f. (it. grandiositá) și grandoáre f., pl. orĭ (fr. grandeur). Măreție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grandoare s. f., g.-d. art. grandorii; pl. grandori

grandoare s. f., g.-d. art. grandorii; pl. grandori

grandoare s. f., g.-d. art. grandorii; pl. grandori

grandiozitate (înv.) (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. grandiozității; pl. grandiozități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRANDOARE s. 1. măreție, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. v. măreție. 3. măreție, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. v. glorie.

GRANDOARE s. 1. măreție, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. maiestate, măreție, semeție. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 3. măreție, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. glorie, măreție, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRANDOARE. Subst. Grandoare (livr.), grandiozitate (înv.), măreție, magnificență (livr.), maiestate, splendoare, strălucire (fig.), fast, somptuozitate, solemnitate, pompă; glorie, mărire, fală. Grandomanie, megalomanie. Grandoman, megaloman. Adj. Grandios, măreț, superb, impresionant, impunător, impozant, falnic, magnific (livr.), maiestuos, splendid, strălucitor, minunat, fastuos, somptuos, solemn. V. exagerare, glorie, grandilocvență, imensitate, lux, superlative.

Intrare: grandoare
grandoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grandoare
  • grandoarea
plural
  • grandori
  • grandorile
genitiv-dativ singular
  • grandori
  • grandorii
plural
  • grandori
  • grandorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grandoare, grandorisubstantiv feminin

  • 1. livresc Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Colindăm Leningradul și băgăm de seamă, ca și la Moscova, că ne-ar trebui luni, ori poate ani... spre a ne da seama de toată grandoarea lui. STANCU, U.R.S.S. 124. DLRLC
    • format_quote Bicazul își deschide un drum de o grandoare unică, spre șesurile liniștite ale Moldovei. BOGZA, C. O. 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.