GRANDOARE, grandori, s. f. Măreție. V. splendoare. Colindăm Leningradul și băgăm de seamă, ca și la Moscova, că ne-ar trebui luni, ori poate ani... spre a ne da seama de toată grandoarea lui. STANCU, U.R.S.S. 124. Bicazul își deschide un drum de o grandoare unică, spre șesurile liniștite ale Moldovei. BOGZA, C. O. 66.