opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRADEA, grădele, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Nuiele din care se împletește gardul; p. ext. gard împletit din nuiele; leasă. Pereții caselor, geamurile ferestrilor, scoarța copacilor, grădelele de primpregiurul grădinii, toate deopotrivă sînt învăluite cu o lucie coajă de sloi. SLAVICI, N. II 3. Las-o să vină cu mine la mama, îi va da ea cînepă și in pănă să va sătura de tors și n-a fi silită să toarcă grădelele. RETEGANUL, P. III 52.

GRĂDEA, grădele, s. f. (Reg.) Nuia din care se împletesc unele garduri; p. ext. (la pl.) gard împletit din nuiele. [Var.: grădelă s. f.] – Refăcut din grădele (pl. lui grădelă < sb. gradela).

GRĂDELĂ s. f. v. grădea.

grădea[1] sf [At: ȚICHINDEAL, F. 320 / V: ~elă[2] / Pl: ~ele / E: srb gradela] (Reg) 1 Nuia din care se împletesc garduri. 2 (Pex) Gard făcut din grădele (1). 3 (Pex) Împletitură din nuiele, cu care se împrejmuiește un loc. corectat(ă)

  1. În original, greșit accentuat: grădea — LauraGellner
  2. În original lipsește def. proprie a variantei — LauraGellner

GRĂDEA, grădele, s. f. (Reg.) Nuia din care se împletesc unele garduri; p. ext. (la pl.) gard împletit din nuiele. [Var.: grădelă s. f.] – Refăcut din grădele (pl. lui grădelă < scr. gradela).

GRĂDELĂ s. f. V. grădea.

grădeà f. Tr. nuia de gard: cu gradele de arțar POP. [Cf. it. GRADELLA, zăbrea].

grădeá, V. grătea.

grăteá f., pl. ele (d. gratie; it. gratella). Munt. est. Gratie: gard făcut din grătele. – În vest și aĭurea grădea, pl. ele (sîrb. gradela, d. it. gradella).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grădea s. f., art. grădeaua, g.-d. art. grădelei; pl. grădele

grădea s. f., art. grădeaua; pl. grădele, art. grădelele

grădea s. f., art. grădeaua; pl. grădele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRĂDELE s. pl. leasă.

GRĂDELE s. pl. leasă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gradea (-ele), s. f. (Trans.) Zăbrea, gratie. It. gradella, prin intermediul sb. gradela (DAR), cf. alb. gredeljë „grătar”.

Intrare: gradea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gradea
  • gradeaua
plural
  • gradele
  • gradelele
genitiv-dativ singular
  • gradele
  • gradelei
plural
  • gradele
  • gradelelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: grădea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădea
  • grădeaua
plural
  • grădele
  • grădelele
genitiv-dativ singular
  • grădele
  • grădelei
plural
  • grădele
  • grădelelor
vocativ singular —
plural —
grădelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădelă
  • grădela
plural
  • grădele
  • grădelele
genitiv-dativ singular
  • grădele
  • grădelei
plural
  • grădele
  • grădelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grădea, grădelesubstantiv feminin

  • 1. regional Nuia din care se împletesc unele garduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pereții caselor, geamurile ferestrilor, scoarța copacilor, grădelele de primpregiurul grădinii, toate deopotrivă sînt învăluite cu o lucie coajă de sloi. SLAVICI, N. II 3. DLRLC
    • format_quote Las-o să vină cu mine la mama, îi va da ea cînepă și in pănă să va sătura de tors și n-a fi silită să toarcă grădelele. RETEGANUL, P. III 52. DLRLC
etimologie:
  • Refăcut din grădele (pluralul lui grădelă din (limba) sârbă, croată gradela). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.