2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRADEÁ, grădele, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Nuiele din care se împletește gardul; p. ext. gard împletit din nuiele; leasă. Pereții caselor, geamurile ferestrilor, scoarța copacilor, grădelele de primpregiurul grădinii, toate deopotrivă sînt învăluite cu o lucie coajă de sloi. SLAVICI, N. II 3. Las-o să vină cu mine la mama, îi va da ea cînepă și in pănă să va sătura de tors și n-a fi silită să toarcă grădelele. RETEGANUL, P. III 52.

GRĂDEÁ, grădele, s. f. (Reg.) Nuia din care se împletesc unele garduri; p. ext. (la pl.) gard împletit din nuiele. [Var.: grădélă s. f.] – Refăcut din grădele (pl. lui grădelă < sb. gradela).

grădea[1] sf [At: ȚICHINDEAL, F. 320 / V: ~e[2] / Pl: ~ele / E: srb gradela] (Reg) 1 Nuia din care se împletesc garduri. 2 (Pex) Gard făcut din grădele (1). 3 (Pex) Împletitură din nuiele, cu care se împrejmuiește un loc. corectată

  1. În original, greșit accentuat: grădea LauraGellner
  2. În original lipsește def. proprie a variantei — LauraGellner

GRĂDEÁ, grădele, s. f. (Reg.) Nuia din care se împletesc unele garduri; p. ext. (la pl.) gard împletit din nuiele. [Var.: grădélă s. f.] – Refăcut din grădele (pl. lui grădelă < scr. gradela).

grădeà f. Tr. nuia de gard: cu gradele de arțar POP. [Cf. it. GRADELLA, zăbrea].

grăteá f., pl. ele (d. gratie; it. gratella). Munt. est. Gratie: gard făcut din grătele. – În vest și aĭurea grădea, pl. ele (sîrb. gradela, d. it. gradella).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle, art. grădélele

grădeá s. f., art. grădeáua; pl. grădéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gradeá (-éle), s. f. (Trans.) Zăbrea, gratie. It. gradella, prin intermediul sb. gradela (DAR), cf. alb. gredeljë „grătar”.

Intrare: gradea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gradea
  • gradeaua
plural
  • gradele
  • gradelele
genitiv-dativ singular
  • gradele
  • gradelei
plural
  • gradele
  • gradelelor
vocativ singular
plural
Intrare: grădea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădea
  • grădeaua
plural
  • grădele
  • grădelele
genitiv-dativ singular
  • grădele
  • grădelei
plural
  • grădele
  • grădelelor
vocativ singular
plural
grădelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăde
  • grădela
plural
  • grădele
  • grădelele
genitiv-dativ singular
  • grădele
  • grădelei
plural
  • grădele
  • grădelelor
vocativ singular
plural

grădea grădelă

  • 1. regional Nuia din care se împletesc unele garduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pereții caselor, geamurile ferestrilor, scoarța copacilor, grădelele de primpregiurul grădinii, toate deopotrivă sînt învăluite cu o lucie coajă de sloi. SLAVICI, N. II 3.
      surse: DLRLC
    • Las-o să vină cu mine la mama, îi va da ea cînepă și in pănă să va sătura de tors și n-a fi silită să toarcă grădelele. RETEGANUL, P. III 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Refăcut din grădele (pluralul lui grădelă din (limba) sârbă, croată gradela).
    surse: DEX '09 DEX '98