GRADEA, grădele, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Nuiele din care se împletește gardul; p. ext. gard împletit din nuiele; leasă. Pereții caselor, geamurile ferestrilor, scoarța copacilor, grădelele de primpregiurul grădinii, toate deopotrivă sînt învăluite cu o lucie coajă de sloi. SLAVICI, N. II 3. Las-o să vină cu mine la mama, îi va da ea cînepă și in pănă să va sătura de tors și n-a fi silită să toarcă grădelele. RETEGANUL, P. III 52.