3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grămădit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. II, 130 / Pl: ~iți, ~e / E: grămădi] (Pop) 1 Îngrămădit. 2 (D. țesături sau cusături, lucru de mână etc.) Bătut.

GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

grămădi vtr [At: COD. VOR. 96/1 / Pzi: ~desc / E: vsl грамадити] (Pop) 1-2 A (se) îngrămădi.

îngrămădi vtr [At: DA / Pzi: ~desc / E: în- + grămădi] 1-2 A (se) strânge la un loc în număr mare. 3-4 A (se) înghesui (2-3).

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. 1. A strînge la un loc, a face grămadă; a aduna. I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. ◊ Refl. În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. (Fig.) Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. 2. A înghesui, a îmbulzi. (Refl.) Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. – Variantă: grămădí (SADOVEANU, O. VII 10, EMINESCU, O. I 54) vb. IV.

A SE ÎNGRĂMĂDÍ mă ~ésc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă

A ÎNGRĂMĂDÍ ~ésc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă

grămădì v. a face grămadă, a strânge la un loc.

îngrămădì v. a se strânge grămadă.

grămădésc și îngr- v. tr. (vsl. gramaditi). Fac grămadă. Îndes, acumulez. Împing, strîng din toate părțile: a grămădi dușmaniĭ în cît să nu se maĭ poată mișca. V. refl. Mă acumulez. Mă îndes, năpădesc: găinele se grămădeaŭ la mîncare. V. agrămădesc și agestesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă

îngrămădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 să îngrămădeáscă

grămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. grămădeáscă

îngrămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrămădeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRĂMĂDÍ vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

GRĂMĂDI vb. a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.)

arată toate definițiile

Intrare: grămădit
grămădit participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grămădit
  • grămăditul
  • grămăditu‑
  • grămădi
  • grămădita
plural
  • grămădiți
  • grămădiții
  • grămădite
  • grămăditele
genitiv-dativ singular
  • grămădit
  • grămăditului
  • grămădite
  • grămăditei
plural
  • grămădiți
  • grămădiților
  • grămădite
  • grămăditelor
vocativ singular
plural
Intrare: grămădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grămădi
  • grămădire
  • grămădit
  • grămăditu‑
  • grămădind
  • grămădindu‑
singular plural
  • grămădește
  • grămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grămădesc
(să)
  • grămădesc
  • grămădeam
  • grămădii
  • grămădisem
a II-a (tu)
  • grămădești
(să)
  • grămădești
  • grămădeai
  • grămădiși
  • grămădiseși
a III-a (el, ea)
  • grămădește
(să)
  • grămădească
  • grămădea
  • grămădi
  • grămădise
plural I (noi)
  • grămădim
(să)
  • grămădim
  • grămădeam
  • grămădirăm
  • grămădiserăm
  • grămădisem
a II-a (voi)
  • grămădiți
(să)
  • grămădiți
  • grămădeați
  • grămădirăți
  • grămădiserăți
  • grămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • grămădesc
(să)
  • grămădească
  • grămădeau
  • grămădi
  • grămădiseră
Intrare: îngrămădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădire
  • ‑ngrămădire
  • îngrămădit
  • ‑ngrămădit
  • îngrămăditu‑
  • ‑ngrămăditu‑
  • îngrămădind
  • ‑ngrămădind
  • îngrămădindu‑
  • ‑ngrămădindu‑
singular plural
  • îngrămădește
  • ‑ngrămădește
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
(să)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
  • îngrămădeam
  • ‑ngrămădeam
  • îngrămădii
  • ‑ngrămădii
  • îngrămădisem
  • ‑ngrămădisem
a II-a (tu)
  • îngrămădești
  • ‑ngrămădești
(să)
  • îngrămădești
  • ‑ngrămădești
  • îngrămădeai
  • ‑ngrămădeai
  • îngrămădiși
  • ‑ngrămădiși
  • îngrămădiseși
  • ‑ngrămădiseși
a III-a (el, ea)
  • îngrămădește
  • ‑ngrămădește
(să)
  • îngrămădească
  • ‑ngrămădească
  • îngrămădea
  • ‑ngrămădea
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădise
  • ‑ngrămădise
plural I (noi)
  • îngrămădim
  • ‑ngrămădim
(să)
  • îngrămădim
  • ‑ngrămădim
  • îngrămădeam
  • ‑ngrămădeam
  • îngrămădirăm
  • ‑ngrămădirăm
  • îngrămădiserăm
  • ‑ngrămădiserăm
  • îngrămădisem
  • ‑ngrămădisem
a II-a (voi)
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
(să)
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
  • îngrămădeați
  • ‑ngrămădeați
  • îngrămădirăți
  • ‑ngrămădirăți
  • îngrămădiserăți
  • ‑ngrămădiserăți
  • îngrămădiseți
  • ‑ngrămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
(să)
  • îngrămădească
  • ‑ngrămădească
  • îngrămădeau
  • ‑ngrămădeau
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădiseră
  • ‑ngrămădiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grămădi
  • grămădire
  • grămădit
  • grămăditu‑
  • grămădind
  • grămădindu‑
singular plural
  • grămădește
  • grămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grămădesc
(să)
  • grămădesc
  • grămădeam
  • grămădii
  • grămădisem
a II-a (tu)
  • grămădești
(să)
  • grămădești
  • grămădeai
  • grămădiși
  • grămădiseși
a III-a (el, ea)
  • grămădește
(să)
  • grămădească
  • grămădea
  • grămădi
  • grămădise
plural I (noi)
  • grămădim
(să)
  • grămădim
  • grămădeam
  • grămădirăm
  • grămădiserăm
  • grămădisem
a II-a (voi)
  • grămădiți
(să)
  • grămădiți
  • grămădeați
  • grămădirăți
  • grămădiserăți
  • grămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • grămădesc
(să)
  • grămădească
  • grămădeau
  • grămădi
  • grămădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grămădi

etimologie:

  • grămadă
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrămădi îngrămădire îngrămădit grămădi grămădire

  • 1. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi.
    exemple
    • I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122.
      surse: DLRLC
    • Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11.
      surse: DLRLC
    • Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59.
      surse: DLRLC
    • În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + grămădi
    surse: DEX '09 DEX '98