opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

grăitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 11 / V: (înv) ~iu / P: gră-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: grăi + -itor] 1 a (Pop) Care vorbește. 2 a (Pop) Care spune. 3 a (Îs) Exemplu ~ Exemplu concludent. 4 sm (Înv; complinit prin din pântece) Ventriloc. 5 sm (Înv; complinit prin de cele dumnezeiești; după vsl богословы) Teolog. 6 sm (Înv; construit cu complementul la acuzativ; îs) ~iu menciuni Mincinos. 7 sm (Reg) Pețitor.

GRĂITÓR2, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. (Despre probe, mărturii, exemple) Convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare.

GRĂITÓR1, grăitori, s. m. (Regional) Vornicel, chemător. Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233.

GRĂITÓR2, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Convingător, elocvent, concludent. – Din grăi + suf. -(i)tor.

GRĂITÓR1, grăitori, s. m. (Reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. -(i)tor.

GRĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care grăiește; cu facultatea de a grăi. Papagal ~. 2) Care constituie o dovadă serioasă; vorbitor de la sine; semnificativ. /a grăi + suf. ~tor

grăitoriu, ~ie sm, a vz grăitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grăitor (desp. gră-i-) adj. m., pl. grăitori; f. sg. și pl. grăitoare

grăitor (gră-i-) adj. m., pl. grăitori; f. sg. și pl. grăitoare

grăitór adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRĂITÓR adj. v. convingător.

GRĂITÓR s. v. pețitor.

GRĂITOR adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.)

grăitor s. v. PEȚITOR.

Intrare: grăitor (adj.)
grăitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: gră-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăitor
  • grăitorul
  • grăitoru‑
  • grăitoare
  • grăitoarea
plural
  • grăitori
  • grăitorii
  • grăitoare
  • grăitoarele
genitiv-dativ singular
  • grăitor
  • grăitorului
  • grăitoare
  • grăitoarei
plural
  • grăitori
  • grăitorilor
  • grăitoare
  • grăitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
grăitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grăitor (pers.)
  • silabație: gră-i-tor info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăitor
  • grăitorul
  • grăitoru‑
plural
  • grăitori
  • grăitorii
genitiv-dativ singular
  • grăitor
  • grăitorului
plural
  • grăitori
  • grăitorilor
vocativ singular
  • grăitorule
plural
  • grăitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grăitor, grăitoareadjectiv

etimologie:
  • Grăi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

grăitor, grăitorisubstantiv masculin

  • 1. regional Chemător, pețitor, vornicel. DLRLC DLRM
    sinonime: chemător pețitor vornicel
    • format_quote Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233. DLRLC
etimologie:
  • grăi + sufix -(i)tor. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.