2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor.

grăitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 11 / V: (înv) ~iu / P: gră-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: grăi + -itor] 1 a (Pop) Care vorbește. 2 a (Pop) Care spune. 3 a (Îs) Exemplu ~ Exemplu concludent. 4 sm (Înv; complinit prin din pântece) Ventriloc. 5 sm (Înv; complinit prin de cele dumnezeiești; după vsl богословы) Teolog. 6 sm (Înv; construit cu complementul la acuzativ; îs) ~iu menciuni Mincinos. 7 sm (Reg) Pețitor.

GRĂITÓR2, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. (Despre probe, mărturii, exemple) Convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare.

GRĂITÓR1, grăitori, s. m. (Regional) Vornicel, chemător. Grăitorul miresei o dă pe mireasă în mîna grăitorului mirelui, el o primește cu bucurie. SEVASTOS, N. 233.

GRĂITÓR2, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Convingător, elocvent, concludent. – Din grăi + suf. -(i)tor.

GRĂITÓR1, grăitori, s. m. (Reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. -(i)tor.

GRĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care grăiește; cu facultatea de a grăi. Papagal ~. 2) Care constituie o dovadă serioasă; vorbitor de la sine; semnificativ. /a grăi + suf. ~tor

grăitoriu, ~ie sm, a vz grăitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grăitór (gră-i-) adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre

grăitór adj. m., pl. grăitóri; f. sg. și pl. grăitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂITOR adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.)

Intrare: grăitor (adj.)
grăitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: gră-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăitor
  • grăitorul
  • grăitoru‑
  • grăitoare
  • grăitoarea
plural
  • grăitori
  • grăitorii
  • grăitoare
  • grăitoarele
genitiv-dativ singular
  • grăitor
  • grăitorului
  • grăitoare
  • grăitoarei
plural
  • grăitori
  • grăitorilor
  • grăitoare
  • grăitoarelor
vocativ singular
plural
grăitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grăitor (pers.)
  • silabație: gră-i-tor info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăitor
  • grăitorul
  • grăitoru‑
plural
  • grăitori
  • grăitorii
genitiv-dativ singular
  • grăitor
  • grăitorului
plural
  • grăitori
  • grăitorilor
vocativ singular
  • grăitorule
plural
  • grăitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grăitor (adj.) grăitoriu

etimologie:

  • Grăi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09

grăitor (pers.)

etimologie:

  • grăi + sufix -(i)tor.
    surse: DLRM