CONCLUDENT, -Ă, concludenți -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ (Log.) Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.

concludent, ~ă [At: CHIRIȚESCU, ap. CONV. LIT. XLII₂, 147 / Pl: ~nți, ~e / E: lat concludens, -ntis] 1-2 av, a Convingător. 3 a Pe baza căruia se poate trage o concluzie (5).

CONCLUDENT, -Ă, concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.

CONCLUDENT, -Ă, concludenți, -te, adj. Care convinge, care te face să dobîndești o convingere; convingător. Congresul popoarelor pentru apărarea păcii de la Viena a arătat din nou în mod concludent că această mișcare democratică a tuturor popoarelor este o forță în stare să zădărnicească planurile sîngeroase ale ațîțătorilor la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Adverbial) Romanul arată concludent ce influență uriașă și hotărîtoare a avut victoria armatelor sovietice pentru mișcarea de eliberare a popoarelor subjugate de fascism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2.

CONCLUDENT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente].

CONCLUDENT, -Ă adj. (și adv.) care convinge; convingător. ◊ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (< lat. concludens, it. concludente)

CONCLUDENT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) Care convinge; care aduce o confirmație; bazat pe probe convingătoare; confirmativ. Experiență ~tă. Rezultat ~. 2) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; conclusiv. Decizie ~tă. /<lat. concludens, ~ntis

*concludént, -ă adj. (lat. conclúdens, -éntis). Care probează bine ceĭa ce a spus: argument concludent.

concludent adj. m., pl. concludenți; f. concludentă, pl. concludente

concludent adj. m., pl. concludenți; f. concludentă, pl. concludente

concludent adj. m., pl. concludenți; f. sg. concludentă, pl. concludente

CONCLUDENT adj. v. convingător.

CONCLUDENT adj. convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (Un argument, un exemplu ~.)

Concludent ≠ neconcludent, neconvingător