grăbit, ~ă [At: CREANGĂ, A. 20 / V: ~bghită^[1] sf / Pl: ~iți, ~e / E: grăbi] 1 a Care face repede toate pregătirile necesare. 2 a (D. oameni) Care merge repede pentru a ajunge undeva. 3 a Care acționează cât mai repede. 4 a Care acționează în grabă și fără prea multă chibzuială. 5 a (D. fructe) Copt repede. 6 sf (Îf grăbghită) Plăcintă din mălai și aluat de pâine. 7 sf (Reg; îf grăbghită) Clătită (6). corectat(ă)

GRĂBIT, -Ă, grăbiți, -te, adj. Care se grăbește; zorit. Tătarii mîncau grăbiți lîngă capetele cailor. SADOVEANU, O. VII 17. Viforul noapte-nălța în calea grăbitelor trenuri Albele lui baricade de-omăt, strămutîndu-le-ntr-una. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce am fost, o uitasem acasă. CREANGĂ, A. 20. ◊ (Adverbial) Și-atunci din tron s-a ridicat Un împărat după-mpărat, Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins, Ca niciodat’. COȘBUC, P. I 54.

grăbit a. zorit.

grăbít, -ă adj. Care e făcut în grabă, pripit: lucru grăbit. Care se grăbește, pripit: oamenĭ grăbițĭ.

grăbghită sf vz grăbit

grăbi [At: MOXA, 404/7 / Pzi: ~besc / E: vsl граƃити] 1 vi A face repede toate pregătirile necesare. 2-3 vti A-și iuți sau a face pe cineva să-și iuțească mișcările, mersul spre a ajunge cât mai repede undeva. 4-5 vti A acționa sau a face pe cineva să acționeze cât mai repede. 6 vt A face ca o treabă, un fenomen etc. să aibă loc sau să se realizeze foarte repede Si: a accelera, a iuți, a zori. 7 vr A acționa sau a face ceva în grabă și fără prea multă chibzuială Si: a se pripi. 8 vt (D. Soare; c. i. plantele, fructele) A face să se coacă repede.

GRĂBI, grăbesc, vb. IV. 1. Refl. A face repede o acțiune; a-și iuți mișcările pentru a ajunge cît mai repede undeva sau pentru a isprăvi cît mai repede ceva; a da zor. Vorbește, Rață, tot ce știi, așa cum s-a petrecut de la început și pînă la sfîrșit, fără să te grăbești. SAHIA, N. 75. Nu te grăbi așa Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272. Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ◊ Intranz. Dinspre tîrg grăbea un negustor. SADOVEANU, O. VI 211. Grăbeau din codri la poiene Strîngînd săcuri la subsuoară Feciorii mîndrei Consînzene. GOGA, P. 17. Te rog grăbește. RETEGANUL, P. I 87. ◊ Tranz. fact. Și-l luă pe agent de braț, grăbindu-l. DUMITRIU, N. 236. Un sentiment de neliniște, de osteneală, de apăsare morală îl grăbea spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. 2. Tranz. A face să fie, să se întîmple sau să se săvîrșească mai curînd, mai repede; a urgenta, a accelera. Este important să grăbim ritmul construirii economiei noastre socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 10/1. Deasupra satului văzduhul se întuneca, grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503. ◊ A grăbi pașii (sau pasul) = a înteți, a iuți pașii, a merge mai repede. Grăbim iar pasul, căci soarele a început să urce. CAMIL PETRESCU, U. N. 202. Grăbi pașii pînă ce intră în tîrg. EMINESCU, N. 50.

A GRĂBI ~esc tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face să se grăbească. /<bulg. grabja

A SE GRĂBI mă ~esc intranz. 1) A acționa în grabă, prea repede; a se pripi. 2) A-și iuți mersul; a merge în grabă. /<bulg. grabja

grăbì v. 1. a iuți: a grăbi pașii; 2. a zori: l’am grăbit să plece; 3. a avea grabă, a porni iute: cine se grăbește, curând ostenește PANN.

grăbésc v. tr. (vsl. grabiti, a răpi, grablia, furt, jaf; bg. grabĭy, răpesc; sîrb. grabiti, a răpi, a grebla; rus. grabitĭ; alb. grabis, răpesc; got. greipan, vgerm. grifan, ngerm. greifen, raffen, ol. grijpen, rapen, fr. gripper, a apuca, griffe, gheară, agrafe, sponcă, grappin, ancoră mică, raffler, a lua tot, harpe, gheară de cîne, harpon, cîrlig, griffon, 1. undiță duplă, 2. [d. lat. gryphus, vgr. grýps], vultur; it. graffio, cîrlig, grappa, scoabă, sp. grapa, scoabă, garfa, gheară; ngr. karfitsa, mrom. cîrfiță, bold, ac cu gămălie, toate din răd. imitativă gr, hr, raf, rap, de unde și lat. rápere, a răpi. V. și grabă, greblă, grif 2, gripsor, harpie, hreapcă). Ĭuțesc, zoresc, pripesc, accelerez: a grăbi pasu, mersu, treaba. Fac să lucreze maĭ răpede: a grăbi un cizmar. V. intr. Rar. Mă grăbesc să vin, să ajung: oameniĭ grăbeaŭ (sub-înț. mersu) spre sat. V. refl. Mă silesc, mă pripesc, mă zoresc la lucru: oameniĭ se grăbeaŭ să ajungă acasă.

grăbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbesc, 3 sg. grăbește, imperf. 1 grăbeam; conj. prez. 1 sg. să grăbesc, 3 să grăbească

grăbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbesc, imperf. 3 sg. grăbea; conj. prez. 3 să grăbească

grăbi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbesc, imperf. 3 sg. grăbea; conj. prez. 3 sg. și pl. grăbească

GRĂBIT adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. (reg.) zornic. (Fuge ~ către casă.) 3. adj. v. accelerat. 4. adj., adv. v. des.

GRĂBIT adj., adv. 1. adj. grabnic, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. adv. (reg.) zornic. (Fuge ~ către casă.) 3. adj. accelerat, iuțit, rapid, zorit. (Ritm ~ de deplasare.) 4. adj., adv. des, iute, rapid. (Respirație ~; respiră ~.)

Grăbit ≠ agale, cătinel, domol, încet

GRĂBI vb. 1. a (se) iuți, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. și reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curânda, a (se) sârgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. v. precipita. 3. v. zori. 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. v. accelera. 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)

GRĂBI vb. 1. a (se) iuți, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. și reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curînda, a (se) sîrgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) precipita, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.) 3. a zori, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a iuți, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei operații.) 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)

A se grăbi ≠ a se mocăi, a zăbovi

A grăbi ≠ a încetini, a tempera

A (se) grăbi ≠ a încetini

grăbi (grăbesc, grăbit), vb. – 1. A face pe cineva să acționeze mai repede, a zori. – 2. (Refl.) A acționa mai repede, a se zori, a da zor. – 3. A forța, a face ceva în mod pripit. Sl. grabiti „a răpi” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 126; DAR). Sensul din rom. lipsește la toți der. din sl.; pare normal din punct de vedere semantic (cf. lat. rapidus de la rapere), însă este ciudată modificarea, specifică numai rom. Cf. grabă, greblă. Der. grabă, s. f. (iuțeală, zor); degrabă, adv. (rapid; mai degrabă, mai curînd); grăbită, s. f. (Trans., specie de pîine mare); grăbiță, s. f. (aluat de pîine cu care se încearcă cuptorul); grăbitor, s. m. (struguri timpurii); grabnic, adj. (care se grăbește; precipitat; timpuriu; prematur; neprevăzut); negrabnic, adj. (înv., calm); grăbnicie, s. f. (zor).

Festina lente (lat. „Grăbește-te încet”) – Istoricul latin Suetoniu, care a scris Viețile celor 12 cezari, povestește, făcînd portretul lui Augustus (cap. 25), că acest împărat era de părere că nimic nu-i mai puțin recomandabil pentru un cap de oștire decît graba. De aceea deseori spunea: „σπεῦδε βραδέως” (cuvintele sînt citate de Suetoniu în grecește, căci „pătura de sus” din imperiul roman strecura în vorbire expresii din vechii elini). Multe popoare și-au însușit ideea și au tălmăcit-o în limba lor. Francezii folosesc un vers celebru din Boileau: „Hâtez-vous lentement”. Germanii: „Eile mit Weile” ș.a.m.d. Se apropie de vorba noastră: „graba strică treaba”. Gala Galaction, în Profir și Policarp, a utilizat expresia ca un corectiv la Carpe diem. Policarp: Atunci grăbește-te, Profire. Carpe diem, cum a zis meșterul ăla de Orațiu. Profir: Da, mă, a mai venit unul după el, mai încoace, și a spus: Hâtez-vous lentement. IST.

Hâtez-vous lentement (fr. „Grăbește-te încet) versul 171 din Arta poetică a lui Boileau (cîntul I). Se referă la munca scriitorului: ”Grăbește-te cu-ncetul curajul să nu-l pierzi, De zece ori poemul mereu să-l cizelezi." (Vezi: Festina lente). LIT.