2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.

grăbire sf [At: LEG. EC. PL. 419 / Pl: ~ri / E: grăbi] 1 Grabă (1). 2 Iuțire a mersului, a mișcărilor pentru a ajunge cât mai repede undeva. 3 Realizare a unui fenomen cât mai repede. 4 Pripire. 5 (Înv; îlav) Cu ~ Grabnic.

GRĂBÍRE, grăbiri, s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.

GRĂBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. Trase pe drumeț cu mare grăbire după sine. DUMITRIU, N. 16. Scoate-ți sabia, i-a zis cu grăbire, și prinde a striga cu mare mînie, chip că m-ai mustra pe mine. SADOVEANU, D. P. 51. Vin’la Milcov cu grăbire, Să-l secăm dintr-o sorbire. ALECSANDRI, P. A. 105.

GRĂBÍRE ~i f. 1) v. A GRĂBI și A SE GRĂBI. 2) Tendință de a face ceva sau de a ajunge undeva mai repede; grabă. /v. a grăbi

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

grăbi [At: MOXA, 404/7 / Pzi: ~besc / E: vsl граƃити] 1 vi A face repede toate pregătirile necesare. 2-3 vti A-și iuți sau a face pe cineva să-și iuțească mișcările, mersul spre a ajunge cât mai repede undeva. 4-5 vti A acționa sau a face pe cineva să acționeze cât mai repede. 6 vt A face ca o treabă, un fenomen etc. să aibă loc sau să se realizeze foarte repede Si: a accelera, a iuți, a zori. 7 vr A acționa sau a face ceva în grabă și fără prea multă chibzuială Si: a se pripi. 8 vt (D. Soare; c. i. plantele, fructele) A face să se coacă repede.

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. 1. Refl. A face repede o acțiune; a-și iuți mișcările pentru a ajunge cît mai repede undeva sau pentru a isprăvi cît mai repede ceva; a da zor. Vorbește, Rață, tot ce știi, așa cum s-a petrecut de la început și pînă la sfîrșit, fără să te grăbești. SAHIA, N. 75. Nu te grăbi așa Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272. Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ◊ Intranz. Dinspre tîrg grăbea un negustor. SADOVEANU, O. VI 211. Grăbeau din codri la poiene Strîngînd săcuri la subsuoară Feciorii mîndrei Consînzene [!]. GOGA, P. 17. Te rog grăbește. RETEGANUL, P. I 87. ◊ Tranz. fact. Și-l luă pe agent de braț, grăbindu-l. DUMITRIU, N. 236. Un sentiment de neliniște, de osteneală, de apăsare morală îl grăbea spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. 2. Tranz. A face să fie, să se întîmple sau să se săvîrșească mai curînd, mai repede; a urgenta, a accelera. Este important să grăbim ritmul construirii economiei noastre socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 10/1. Deasupra satului văzduhul se întuneca, grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503. ◊ A grăbi pașii (sau pasul) = a înteți, a iuți pașii, a merge mai repede. Grăbim iar pasul, căci soarele a început să urce. CAMIL PETRESCU, U. N. 202. Grăbi pașii pînă ce intră în tîrg. EMINESCU, N. 50.

A GRĂBÍ ~ésc tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face să se grăbească. /<bulg. grabja

A SE GRĂBÍ mă ~ésc intranz. 1) A acționa în grabă, prea repede; a se pripi. 2) A-și iuți mersul; a merge în grabă. /<bulg. grabja

grăbì v. 1. a iuți: a grăbi pașii; 2. a zori: l’am grăbit să plece; 3. a avea grabă, a porni iute: cine se grăbește, curând ostenește PANN.

grăbésc v. tr. (vsl. grabiti, a răpi, grablia, furt, jaf; bg. grabĭy, răpesc; sîrb. grabiti, a răpi, a grebla; rus. grabitĭ; alb. grabis, răpesc; got. greipan, vgerm. grifan, ngerm. greifen, raffen, ol. grijpen, rapen, fr. gripper, a apuca, griffe, gheară, agrafe, sponcă, grappin, ancoră mică, raffler, a lua tot, harpe, gheară de cîne, harpon, cîrlig, griffon, 1. undiță duplă, 2. [d. lat. gryphus, vgr. grýps], vultur; it. graffio, cîrlig, grappa, scoabă, sp. grapa, scoabă, garfa, gheară; ngr. karfitsa, mrom. cîrfiță, bold, ac cu gămălie, toate din răd. imitativă gr, hr, raf, rap, de unde și lat. rápere, a răpi. V. și grabă, greblă, grif 2, gripsor, harpie, hreapcă). Ĭuțesc, zoresc, pripesc, accelerez: a grăbi pasu, mersu, treaba. Fac să lucreze maĭ răpede: a grăbi un cizmar. V. intr. Rar. Mă grăbesc să vin, să ajung: oameniĭ grăbeaŭ (sub-înț. mersu) spre sat. V. refl. Mă silesc, mă pripesc, mă zoresc la lucru: oameniĭ se grăbeaŭ să ajungă acasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii

grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii; pl. grăbíri

grăbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 să grăbeáscă

grăbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. grăbeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂBÍRE s. 1. v. accelerare. 2. v. devansare.

GRĂBÍRE s. v. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor.

GRĂBIRE s. 1. accelerare, iuțire, urgentare, zorire. (~ expedierii unei mărfi.) 2. devansare. (~ muncilor agricole.)

grăbire s. v. GRABĂ. IUȚEALĂ. RAPIDITATE. REPEZEALĂ. REPEZICIUNE. VITEZĂ. ZOR.

arată toate definițiile

Intrare: grăbire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăbire
  • grăbirea
plural
  • grăbiri
  • grăbirile
genitiv-dativ singular
  • grăbiri
  • grăbirii
plural
  • grăbiri
  • grăbirilor
vocativ singular
plural
Intrare: grăbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grăbi
  • grăbire
  • grăbit
  • grăbitu‑
  • grăbind
  • grăbindu‑
singular plural
  • grăbește
  • grăbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grăbesc
(să)
  • grăbesc
  • grăbeam
  • grăbii
  • grăbisem
a II-a (tu)
  • grăbești
(să)
  • grăbești
  • grăbeai
  • grăbiși
  • grăbiseși
a III-a (el, ea)
  • grăbește
(să)
  • grăbească
  • grăbea
  • grăbi
  • grăbise
plural I (noi)
  • grăbim
(să)
  • grăbim
  • grăbeam
  • grăbirăm
  • grăbiserăm
  • grăbisem
a II-a (voi)
  • grăbiți
(să)
  • grăbiți
  • grăbeați
  • grăbirăți
  • grăbiserăți
  • grăbiseți
a III-a (ei, ele)
  • grăbesc
(să)
  • grăbească
  • grăbeau
  • grăbi
  • grăbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grăbire (numai) singular

etimologie:

  • vezi grăbi
    surse: DEX '98 DEX '09

grăbi

  • 1. reflexiv intranzitiv tranzitiv A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 8 exemple
    exemple
    • Vorbește, Rață, tot ce știi, așa cum s-a petrecut de la început și pînă la sfîrșit, fără să te grăbești. SAHIA, N. 75.
      surse: DLRLC
    • Nu te grăbi așa Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272.
      surse: DLRLC
    • Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494.
      surse: DLRLC
    • Dinspre tîrg grăbea un negustor. SADOVEANU, O. VI 211.
      surse: DLRLC
    • Grăbeau din codri la poiene Strîngînd săcuri la subsuoară Feciorii mîndrei Consînzene. GOGA, P. 17.
      surse: DLRLC
    • Te rog grăbește. RETEGANUL, P. I 87.
      surse: DLRLC
    • Și-l luă pe agent de braț, grăbindu-l. DUMITRIU, N. 236.
      surse: DLRLC
    • Un sentiment de neliniște, de osteneală, de apăsare morală îl grăbea spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede.
      exemple
      • Este important să grăbim ritmul construirii economiei noastre socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 10/1.
        surse: DLRLC
      • Deasupra satului văzduhul se întuneca, grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A grăbi pașii (sau pasul) = a înteți, a iuți pașii, a merge mai repede.
        exemple
        • Grăbim iar pasul, căci soarele a început să urce. CAMIL PETRESCU, U. N. 202.
          surse: DLRLC
        • Grăbi pașii pînă ce intră în tîrg. EMINESCU, N. 50.
          surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pripi

etimologie: