13 definiții pentru gotic

GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere ascuțite, întrebuințate, în Evul Mediu, în Apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, contraforturi, vitralii și un număr mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere colțuroase, întrebuințate, în evul mediu, în apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, prin contraforturi, prin vitralii și prin numărul mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

GÓTIC, -Ă, gotici, -e, adj. Care este propriu goților, al goților. Limba gotică.Scriere gotică sau litere gotice = scriere cu caractere colțuroase, care a apărut în secolul al XII-lea și a fost folosită în primele tipărituri din Apus, iar în veacurile următoare în special în Germania. Un inel bărbătesc, gravat cu inițiale I. S., în litere gotice. DUMITRIU, B. F. 94. Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice. EMINESCU, N. 38. Stil gotic = stil arhitectural care a apărut în secolul al XII-lea în nordul Franței și s-a răspîndit apoi în întreaga Europă occidentală, caracterizat prin arcuri și bolți ogivale, prin predominarea formelor arhitectonice verticale zvelte, prin vitralii și prin numărul mare de sculpturi în piatră. ♦ (Despre clădiri etc.) În stil gotic. Catedrală gotică.Tu ai zidit atîtea mari palate Cu gotice coloane și cu dale, Dar niciodată n-au fost ale tale, Tovarășe cu palmele crăpate. D. BOTEZ, F. S. 46. Vezi intr-acea vale frumoasă... acel palat gotic împregiurat de modeste case țărănești ! NEGRUZZI, S. I 192.

gótic adj. m., pl. gótici; f. gótică, pl. gótice

gótic adj. m., pl. gótici; f. sg. gótică, pl. gótice

GÓTIC, -Ă adj. Propriu goților, al goților. ◊ Scriere gotică = scriere cu caractere colțuroase, apărută în apusul Europei în evul mediu; roman gotic = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplările misterioase, terifiante; stil gotic (și s.n.) = stil arhitectonic caracterizat prin arcuri și bolți ogivale, prin predominarea formelor arhitectonice zvelte, înalte și prin numărul mare de sculpturi în piatră. ♦ (Despre construcții) În stil gotic. [Cf. fr. gothique, it. gotico, germ. Gotik, gotisch].

GÓTIC, -Ă I adj. referitor la goți, propriu goților. ♦ scriere ~ă = scriere cu caractere colțuroase, în apusul Europei în evul mediu; roman ~ = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplări misterioase, terifiante; stil ~ (și s. n.) = stil arhitectonic sau artistic, răspândit în Europa în sec. XII-XVI, caracterizat prin construcții de proporții impunătoare, dar zvelte, cu arce și bolți ogivale, vitralii și multe sculpturi în piatră. II. s. f. limbă a unei traduceri a Bibliei de către episcopul Ulfila pentru o comunitate creștină de limbă germanică. (< fr. gothique, lat. gothicus)

GÓTIC ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparținea goților; caracteristic goților. ◊ Stil ~ stil arhitectural, răspândit în Europa în secolele XII-XVI, caracterizat prin monumente zvelte, cu arcuri sau bolți ogivale. Scriere ~că (sau litere ~ce) scriere cu caractere colțuroase, întrebuințată în evul mediu în Europa apuseană. /<fr. gothique, lat. gothicus

gotic a. 1. ce vine dela Goți; arhitectură gotică, caracterizată mai ales prin forma ogivală a bolților (în sec. XII-XVI); 2. medieval: scrisoare gotică.

*gótic, -ă adj. De Goțĭ, al Goților: limba gotică. Litere gotice, literele cu care scriŭ astăzĭ Germaniĭ, colțuroase, urîte și provocatoare de miopie și care aŭ fost numite așa în semn de dispreț, adică „litere barbare”. Ele îșĭ aŭ originea în seculu [!] XII. Tot așa aŭ fost numite și primele litere tipografice, care tot colțuroase eraŭ. Arh. Stil gotic, un stil care n´are nimica comun cu Goțiĭ de cît [!] disprețu cu care a fost primit la´nceput și care de aceĭa [!] a fost numit „gotic”. Acest stil e originar din Île de France și se distinge pin [!] bolta ogivală, din care cauză se numește și stil ogival și s´ar putea numi și stil francez. El a´nflorit în Eŭropa de la anu 1120 pînă´n seculu XVI. Principiu luĭ generator rezidă nu, cum s´a spus mult timp, în curba frîntă a arcurilor, ci´n structura ogivală a bolțiĭ: ĭa [!] decurge întreagă, împreună cu pilastru, din descoperirea bolțiĭ pe nervurĭ saŭ a ferestreĭ de ogivă. Această descoperire, necesitată de mărirea bisericilor și de dezvoltarea continuă a bolților, atrase întrebuințarea arculuĭ frînt și a pilaștrilor terminațĭ să mărească stabilitatea. Entusiazmu [!] religios al acestei epocĭ a´nălțat mărețele basilicĭ de la Sens, Laon, Nyon, Senlis, Paris,Rouen, Soissons, Bourges, Reims, Auxerre ș. a. Sculptura monumentală care orna cu atîta bogăție catedralele și pictura aplicată pe edificiĭ eraŭ unicamente apropriate [!] necesităților arhitectonice. Chear [!] stilu mobilieruluĭ și odoarele reflectaŭ aceĭașĭ ideĭe conducătoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GÓTIC, -Ă (‹ fr., lat.) adj. 1. Care aparține goților, referitor la goți. ◊ Scriere g. (sau litere gotice) = scriere (sau litere) cu caractere colțuroase, folosite în Evul Mediu în Europa Occidentală. 2. Artă g. = artă apărută în Franța, în prima jumătate a sec. 12, și răspândită în vestul (Anglia, Flandra, Spania) și în centrul Europei (țările germanice, Cehia, Polonia), având ramificații până în România (monumente în Transilvania în sec. 14-15; elemente decorative în Moldova în sec. 15-17). Principalul monument gotic, catedrala, concentrează aproape toate ramurile artei: sculptura, pictura, vitraliul artele decorative (orfevrărie, mobilier, textile). Elementele caracteristice construcției sunt: bolți pe cruce de ogive, a căror greutate se repartizează pe stâlpi fasciculați, arcuri batante și contraforturi care neutralizează împingerile laterale ale bolților, fleșe foarte ascuțite și bogat decorate, rozeta. Tendința spre înălțarea monumentului, alternanța planurilor și golurilor fac ca edificiul să aibă aspectul unei osaturi fine de piatră, împodobită cu vitralii (catedralele din Franța: Paris, Reims, Rouen, Amiens, Chartres; din Spania: Burgos; din Anglia: Worcester, Wells și din Germania: Köln, Bamberg). Monumente civile (castelele, palate, primării, hale) din Franța, Belgia sau Italia prezintă aceleași caractere. Eliberarea sculpturii monumentale de sub dominația strictă a arhitecturii, umanizarea figurilor care câștigă în firesc și în individualitatea portretistică, dezvoltarea miniaturii pe teme laice, apariția picturii pe panou mobil și cuceririle tehnice importante datorate unor artiști ce desăvârșesc tehnica picturii în ulei (frații Van Eyck), înflorirea tapiseriei cu teme istorice și alegorice sunt realizări care fac din arta gotică un moment însemnat în dezvoltarea artelor plastice europene. 3. Stil g. = stil caracteristic artei gotice. 4. Roman g. (numit și „romanul ororilor” sau „romanul negru”) = tip de roman cultivat de de scriitorii englezi în a doua jumătate a sec. 18 și la începutul sec. 19 (H. Walpole, Clara Reeve, Ann Radcliffe, G.M. Lewis, Ch. R. Maturin) ca o reacție împotriva raționalismului iluminist. Definitorie pentru r. g. este atmosfera apăsătoare, sugerată de prezența obsesivă a ruinelor, castelelor bântuite de stafii, peisajelor stranii și înspăimântătoare, a elementelor magice, expresie a unui tip de sensibilitate preromantică, marcată de predilecția pentru straniu, misterios, supranatural, morbid. În sec. 19 și 20, printre reprezentanți: E.A. Poe, Charlotte Brontë, Daphne du Maurier.

GÓTIC, -Ă adj. (cf. fr. gothique, it. gotico, germ. Gotik): în sintagma scriere gotică (v.).

CLAUDIU II GOTICUL (Marcus Aurelius Claudius), împărat roman (268-270 d. Hr.), învingător al goților în bătălia de la Naissus (269 d. Hr.).

Intrare: gotic
gotic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gotic goticul gotică gotica
plural gotici goticii gotice goticele
genitiv-dativ singular gotic goticului gotice goticei
plural gotici goticilor gotice goticelor
vocativ singular
plural