2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

gonitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 143/1 / Pl: ~i, ~oare / E: goni + -(i)tor] 1 a (Rar) Care gonește. 2 (Înv; fig) Care constrânge. 3 smf (Înv) Prigonitor. 4-5 smf, a (Reg) (Vită) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii) Si: (pop) junincă. 6 sm (Reg; pex) Taur. 7 sm (Ast; reg) Constelația Taurul. 8 sm (Ent; Buc) Fugău (Hydrometra paludum). 9 sm (Reg) Câine de vânătoare. 10 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

GONITÓR, gonitori, s. m. Taur tînăr. De-aș avea eu atîția gonitori în ocol și d-ta atîția băieți... bine-ar mai fi de noi! CREANGĂ, P. 117.

GONITÓR ~i m. Taur tânăr (reproducător). /a goni + suf. ~tor

gonitor m. 1. cel ce gonește; 2. taur de doi ani: atâția gonitori în ocol CR.

gonitór m. Care gonește. Taur tînăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre

gonitór s. m., adj. m., pl. gonitóri; f. sg. și pl. gonitoáre, g.-d. sg. art. gonitoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gonitór, gonitoáre, gonitóri, gonitoáre, s.m. f. (reg.) 1. junc, junincă. 2. constelația „Taurul”. 3. o insectă. 4. un câine de vânat. 5. o plantă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gonitor, gonitori s. m. (intl.) 1. subofițer de poliție. 2. sectorist.

Intrare: gonitor (adj.)
gonitor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonitor
  • gonitorul
  • gonitoru‑
  • gonitoare
  • gonitoarea
plural
  • gonitori
  • gonitorii
  • gonitoare
  • gonitoarele
genitiv-dativ singular
  • gonitor
  • gonitorului
  • gonitoare
  • gonitoarei
plural
  • gonitori
  • gonitorilor
  • gonitoare
  • gonitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: gonitor (s.m.)
gonitor1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonitor
  • gonitorul
  • gonitoru‑
plural
  • gonitori
  • gonitorii
genitiv-dativ singular
  • gonitor
  • gonitorului
plural
  • gonitori
  • gonitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gonitor, -oare (vită) gonitoare

  • 1. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii).
    surse: DEX '09
    • diferențiere substantiv masculin Taur tânăr.
      surse: DLRLC sinonime: taur (s.m.) un exemplu
      exemple
      • De-aș avea eu atîția gonitori în ocol și d-ta atîția băieți... bine-ar mai fi de noi! CREANGĂ, P. 117.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Goni + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98