opțiuni
  • info
14 definiții pentru gonitor (s.m.)

Explicative DEX

GONITOR, -OARE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

gonitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 143/1 / Pl: ~i, ~oare / E: goni + -(i)tor] 1 a (Rar) Care gonește. 2 (Înv; fig) Care constrânge. 3 smf (Înv) Prigonitor. 4-5 smf, a (Reg) (Vită) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii) Si: (pop) junincă. 6 sm (Reg; pex) Taur. 7 sm (Ast; reg) Constelația Taurul. 8 sm (Ent; Buc) Fugău (Hydrometra paludum). 9 sm (Reg) Câine de vânătoare. 10 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

GONITOR, -OARE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

GONITOR, gonitori, s. m. Taur tînăr. De-aș avea eu atîția gonitori în ocol și d-ta atîția băieți... bine-ar mai fi de noi! CREANGĂ, P. 117.

GONITOR ~i m. Taur tânăr (reproducător). /a goni + suf. ~tor

gonitor m. 1. cel ce gonește; 2. taur de doi ani: atâția gonitori în ocol CR.

gonitór m. Care gonește. Taur tînăr.

Ortografice DOOM

gonitor (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitori; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoare

gonitor (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitori; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoare

gonitor s. m., adj. m., pl. gonitori; f. sg. și pl. gonitoare, g.-d. sg. art. gonitoarei

Argou

gonitor, gonitori s. m. (intl.) 1. subofițer de poliție. 2. sectorist.

Sinonime

GONITOR s. v. taur.

gonitor s. v. TAUR.

Arhaisme și regionalisme

gonitor, gonitoare, gonitori, gonitoare, s.m. f. (reg.) 1. junc, junincă. 2. constelația „Taurul”. 3. o insectă. 4. un câine de vânat. 5. o plantă.

Intrare: gonitor (s.m.)
gonitor1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonitor
  • gonitorul
  • gonitoru‑
plural
  • gonitori
  • gonitorii
genitiv-dativ singular
  • gonitor
  • gonitorului
plural
  • gonitori
  • gonitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gonitor, gonitorisubstantiv masculin
gonitoare, gonitoaresubstantiv feminin
gonitor, gonitoareadjectiv

  • 1. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). DEX '09
    • diferențiere substantiv masculin Taur tânăr. DLRLC
      sinonime: taur
      • format_quote De-aș avea eu atîția gonitori în ocol și d-ta atîția băieți... bine-ar mai fi de noi! CREANGĂ, P. 117. DLRLC
etimologie:
  • Goni + -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.