5 definiții pentru gonitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

gonitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 143/1 / Pl: ~i, ~oare / E: goni + -(i)tor] 1 a (Rar) Care gonește. 2 (Înv; fig) Care constrânge. 3 smf (Înv) Prigonitor. 4-5 smf, a (Reg) (Vită) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii) Si: (pop) junincă. 6 sm (Reg; pex) Taur. 7 sm (Ast; reg) Constelația Taurul. 8 sm (Ent; Buc) Fugău (Hydrometra paludum). 9 sm (Reg) Câine de vânătoare. 10 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre

gonitór s. m., adj. m., pl. gonitóri; f. sg. și pl. gonitoáre, g.-d. sg. art. gonitoárei

Intrare: gonitor (adj.)
gonitor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonitor
  • gonitorul
  • gonitoru‑
  • gonitoare
  • gonitoarea
plural
  • gonitori
  • gonitorii
  • gonitoare
  • gonitoarele
genitiv-dativ singular
  • gonitor
  • gonitorului
  • gonitoare
  • gonitoarei
plural
  • gonitori
  • gonitorilor
  • gonitoare
  • gonitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gonitor, -oare (vită) gonitoare

  • 1. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii).
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Goni + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98