8 definiții pentru golătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOLĂTÁTE s. f. (Rar) Goliciune; sărăcie. – Gol2 + suf. -ătate.

GOLĂTÁTE s. f. (Rar) Goliciune; sărăcie. – Gol2 + suf. -ătate.

golătate sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ătăți / E: gol + -ătate] (Îvr) 1 Goliciune (1). 2 Sărăcie.

GOLĂTÁTE s. f. Goliciune. Golătatea încunjură, iară foamea dă de-a dreptul. CREANGĂ, A. 69. ♦ Golănime, lume săracă. Mă închin cu sănătate de la golătate. CREANGĂ, A. 102.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

golătáte (înv.) s. f., g.-d. art. golătắții

golătáte s. f., g.-d. art. golătății


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOLĂTÁTE s. v. goliciune, nuditate.

Intrare: golătate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • golătate
  • golătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • golătăți
  • golătății
plural
vocativ singular
plural

golătate

etimologie:

  • Gol (1.) + sufix -ătate.
    surse: DEX '09 DEX '98