nuditate sf [At: HELIADE, O. I, 368 / Pl: (1-2) ~tăți / E: fr nudité] 1 Goliciune corporală. 2 Situație în care se află un om gol. 3 (Ccr) Nud¹ (4). 4 (Fig) Ceea ce se prezintă fără rezerve, fără ascunzișuri, direct. 5 (Fig) Lipsă de podoabe Si: simplitate.

NUDITATE, nudități, s. f. Starea sau înfățișarea unei persoane nude; goliciune. Nuditatea a fost odinioară o boală în artă. CARAGIALE, O. III 253. ◊ Fig. E liber fiecare Să intre, cînd arată biletul de intrare, Dar dacă nuditatea ideilor nu-i place E liber să se ducă. TOPÎRCEANU, P. 308.

NUDITATE s.f. Goliciune; aspectul unei statui sau al unei picturi reprezentînd un nud. ♦ (Fig.) Ceea ce se prezintă fără rezerve, fără ascunzișuri, direct. ♦ Simplitate, lipsă de podoabe. [Cf. fr. nudité, lat. nuditas].

NUDITATE s. f. 1. goliciune (a corpului); aspectul unei statui, picturi reprezentând un nud. 2. (fig.) ceea ce se prezintă fără rezerve. ◊ simplitate, lipsă de podoabe. (< fr. nudité, lat. nuditas)

NUDITATE ~ăți f. 1) Parte nudă a corpului unei persoane; goliciune. 2) fig. Lipsă de artificii; simplitate. ~atea stilului. /<fr. nudité

nuditate f. 1. starea persoanei nude; 2. figură nudă.

* nuditáte f. (lat. nüditas, -átis). Golicĭune, starea uneĭ persoane (uneĭ statue orĭ alteĭ figurĭ) nude. Nud, figură nudă.

nuditate s. f., g.-d. art. nudității; pl. nudități

nuditate s. f., g.-d. art. nudității; pl. nudități

nuditate s. f., g.-d. art. nudității; pl. nudități

NUDITATE s. v. goliciune.

NUDITATE s. goliciune, (pop.) golătate. (~ unei persoane.)