16 definiții pentru goarnă gornă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn.

GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn.

goarnă sf [At: H X, 467 / V: (rar) gor~ / Pl: ~ne / E: rs горн] 1 Instrument muzical de suflat, din alamă, folosit mai ales în armată Si: trâmbiță, trompetă. 2 (Gmț; îlv) A da pe ~ A bea băuturi alcoolice.

GOÁRNĂ, goarne, s. f. Trompetă, trîmbiță. Cînd porni glasul înalt de goarnă... soldații se aliniară. CAMILAR, N. I 205. Se aude rar, rar și cadențat, Goarna la o-nmormîntare militară de soldat. D. BOTEZ, P. O. 159. Goarna sună semnalul de alarmă. VLAHUȚĂ, O. A. I 157. A doua zi, dis-de-dimineață am auzit goarna, m-am îmbrăcat repede și m-am dus la companie. CARAGIALE, O. II 76.

GOÁRNĂ ~e f. Instrument muzical aerofon, folosit, mai ales, pentru semnalizări, constând dintr-un tub de alamă îndoit de două ori, cu clape și cu un capăt lărgit în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trompetă; trâmbiță. /<rus. gorn

goarnă f. trâmbiță militară. [Rus. GORNŬ (din fr. corne)].

goárnă (oa dift.) f., pl. e (rus. gorn, d. germ. horn, corn. V. fligorn și corn 2). Trompetă de infanterie.

oarnă[1] sf vz goarnă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

goárnă s. f., g.-d. art. goárnei; pl. goárne

goárnă s. f., g.-d. art. goárnei; pl. goárne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOÁRNĂ s. (MIL., MUZ.) trâmbiță, trompetă, (înv.) trompă, trubă.

GOARNĂ s. (MIL.) trîmbiță, trompetă, (înv.) trompă, trubă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

goárnă (goárne), s. f. – Trîmbiță, trompetă. Rus. gorn (DAR). – Sec. XIX. – Der. gornist, s. m. (trompetist), din rus. gornist.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da pe goarnă / pe gură expr. (intl.) 1. a mărturisi / a-și recunoaște vina. 2. a denunța, a informa.

Intrare: goarnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goarnă
  • goarna
plural
  • goarne
  • goarnele
genitiv-dativ singular
  • goarne
  • goarnei
plural
  • goarne
  • goarnelor
vocativ singular
plural
gornă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

goarnă gornă

  • 1. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată.
    exemple
    • Cînd porni glasul înalt de goarnă... soldații se aliniară. CAMILAR, N. I 205.
      surse: DLRLC
    • Se aude rar, rar și cadențat, Goarna la o-nmormîntare militară de soldat. D. BOTEZ, P. O. 159.
      surse: DLRLC
    • Goarna sună semnalul de alarmă. VLAHUȚĂ, O. A. I 157.
      surse: DLRLC
    • A doua zi, dis-de-dimineață am auzit goarna, m-am îmbrăcat repede și m-am dus la companie. CARAGIALE, O. II 76.
      surse: DLRLC

etimologie: