2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique.

gnostic1, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr gnostique] 1 a Care se referă la gnosticism. 2 a Care aparține gnosticismului. 3 smf Persoană care aderă la gnosticism.

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susține gnosticismul. – Din fr. gnostique.

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -e, adj. Care se referă la gnosticism, privitor la gnosticism. ♦ (Substantivat) Adept al gnosticismului.

GNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la cunoaștere, de cunoaștere. // s.m. și f. Adept al gnosticismului. [< fr. gnostique].

GNÓSTIC1, -Ă I. adj. referitor la cunoaștere. II. adj., s. m. f. (adept) al gnosticismului. (< fr. gnostique)

GNÓSTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de gnosticism; propriu gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus

*gnóstic, -ă adj. și s. (vgr. gnostikós, d. gnósis, cunoaștere. V. dia- și prognostic). M. pl. Filosofĭ religioșĭ care pretind că aŭ o știință perfectă și transcendentă despre natura și atributele luĭ Dumnezeŭ. V. Crăcĭun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; adj. f., s. f. gnóstică, pl. gnóstice

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; f. sg. gnóstică, pl. gnóstice

Intrare: gnostică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnostică
  • gnostica
plural
  • gnostice
  • gnosticele
genitiv-dativ singular
  • gnostice
  • gnosticei
plural
  • gnostice
  • gnosticelor
vocativ singular
  • gnostică
  • gnostico
plural
  • gnosticelor
Intrare: gnostic (adj.)
gnostic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnostic
  • gnosticul
  • gnosticu‑
  • gnostică
  • gnostica
plural
  • gnostici
  • gnosticii
  • gnostice
  • gnosticele
genitiv-dativ singular
  • gnostic
  • gnosticului
  • gnostice
  • gnosticei
plural
  • gnostici
  • gnosticilor
  • gnostice
  • gnosticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gnostic (adj.)

  • 1. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

gnostic, -ă (persoană) gnostică

  • 1. Adept al gnosticismului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • diferențiere (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susține gnosticismul.
    surse: DEX '98

etimologie: