glucometrie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr glucométrie] Ansamblul metodelor de dozare a glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui.

GLUCOMETRIE s.f. Ansamblul metodelor de dozare a glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui. [Gen. -iei. / < fr. glucométrie, cf. gr. gleukos – must, metron – măsură].

GLUCOMETRIE s. f. totalitatea metodelor de dozare a glucozei în mustul de struguri sau în derivatele lui; glicometrie. (< fr. glucométrie)

glucometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. glucometria, g.-d. glucometrii, art. glucometriei

glucometrie (-me-tri-) s. f., art. glucometria, g.-d. glucometrii, art. glucometriei

glucometrie s. f. (sil. -tri-), art. glucometria, g.-d. glucometrii, art. glucometriei

GLUCO- „zahăr, glucoză”. ◊ gr. glykys „dulce” > fr. gluco-, engl. id., germ. gluko- > rom. gluco-. □ ~corticoizi (v. cortico-, v. -id), s. m. pl., grup de hormoni produși de glanda corticosuprarenală, cu rol important în procesul de gliconeogeneză; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., totalitatea metodelor de dozare a glucozei din mustul de struguri; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se determină cantitatea de zahăr din must.