glosare sf [At: DEX / Pl: ~sări / E: glosa] 1 Explicare a unui cuvânt sau a unor îmbinări de cuvinte. 2 Adnotare a unui text. 3 (Înv) Criticare. 4 (Înv) Cenzurare.

GLOSARE s.f. Acțiunea de a glosa și rezultatul ei; adnotare. [< glosa].

GLOSA, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

glosa vt [At: DA ms / Pzi: ~sez / E: fr gloser] 1 A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte. 2 A întocmi un glosar (1). 3 (Înv) A critica un text. 4 (Înv) A cenzura.

glosar sn [At: NEGRUZZI, S. I, 258 / Pl: ~e / E: fr glossaire, lat glossarium] 1-2 Listă sau colecție de cuvinte regionale învechite sau puțin cunoscute, însoțite de explicația lor, concepută ca lucrare anexă ori independentă. 3 (Îvr) Dicționar.

GLOSA, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

GLOSA, glosez, vb. I. Tranz. (Rar) A explica un cuvînt sau un pasaj obscur dintr-un text printr-o glosă (1); a face glose, a adnota (un text).

GLOSAR, glosare, s. n. Listă sau colecție de cuvinte regionale, învechite sau puțin cunoscute, culese dintr-o regiune sau dintr-un text și date împreună cu explicația lor. Glosar dialectal. Ediție critică cu note și glosar. ▭ S-au editat sisteme ortografice și glosare: limba și-a urmat calea ei. SADOVEANU, E. 35 (Atestat în forma glosariu) Un glosariu ce nu-și are locul său într-o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 258. ♦ (Învechit) Lexic, vocabular. De la gîndul de a stîrpi cuvintele de extracție străină, am ajuns a schimba tot glosarul. RUSSO, S. 69. – Variantă: (învechit) glosariu s. n.

GLOSARIU s. n. v. glosar.

GLOSA vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvînt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser].

GLOSAR s.n. Listă de cuvinte regionale ori învechite, însoțite de explicații. [< fr. glossaire, cf. lat. glossarium].

GLOSA vb. tr. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text. (< fr. gloser)

GLOSAR s. n. listă de cuvinte mai puțin cunoscute, întâlnite într-un text sau culese dintr-o regiune, însoțite de explicații. (< lat. glossarium, fr. glossaire)

A GLOSA ~ez tranz. 1) (cuvinte, forme gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2) (texte) A comenta prin note speciale; a adnota. /<fr. gloser

GLOSAR ~e n. Listă de cuvinte puțin cunoscute (regionale, învechite, rare etc.) însoțite de explicația lor. /<lat. glossarium, fr. glossaire

glosar n. vocabular de vorbe vechi sau rare.

*glosár n., pl. e (vgr. glossárion, lat. glossarium). Carte care conține glose (cuv. rare) adunate. Vocabular, dicționar: Du Cange a lăsat un prețios glosar al limbiĭ latine mediĭ și infime.

*gloséz v. tr. (d. glosă; fr. gloser). Fac glose, adnotez. Critic, censurez.

glosare s. f., g.-d. art. glosării; pl. glosări

glosare s. f., g.-d. art. glosării; pl. glosări

glosare s. f., g.-d. art. glosării; pl. glosări

glosa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. glosez, 3 glosează; conj. prez. 1 sg. să glosez, 3 să gloseze

glosar s. n., pl. glosare

glosa (a ~) vb., ind. prez. 3 glosează

glosar s. n., pl. glosare

glosa vb., ind. prez. 1 sg. glosez, 3 sg. și pl. glosează

glosar s. n., pl. glosare

GLOSARE s. f. (< glosa < fr. gloser, după glosă): explicare a unui cuvânt sau a unei îmbinări de cuvinte dintr-un text.

glosa (cuv. sp., < lat. glossa „explicație, comentariu, interpretare”) 1. În arta poetică a însemnat inițial „parafrază”, apoi termenul a fost aplicat unei creații poetice ale cărei strofe reiau fiecare, în final, un text determinat, ca pe un fel de refren, sau se sfârșesc fiecare cu unul din versurile – expuse succesiv – ale unui program dat. G. este frecvent întâlnită în teatrul clasic sp. 2. În muzică a fost dezvoltat sensul de „parafrază”; g. era fie o compoziție similară cu tiento* (sau ricercarul*), la vihueliștii* și organiștii sp. din sec. 16, fie se referea la ornamentarea unei piese muzicale plurivocale și la dezvoltarea instr. a acesteia, fie însemna doar variație (1 – 2) (ex. în vechile cărți spaniole de vihuela* și orgă* la Diego Ortiz, Venegas de Henestrosa, Antonio de Cabenzón, autor al unor cunoscute Glosas sobre el canto del caballero).

GLOSAR s. n. (< fr. glossaire, cf. lat. glossarium): 1. listă de cuvinte însoțite de explicația lor, concepută ca anexă sau ca lucrare independentă. 2. (înv.) dicționar, vocabular. ◊ ~ dialectal: repertoriu de cuvinte, forme și sensuri lexicale înregistrate prin anchete speciale, monografii și atlase lingvistice ca particularități ale unui grai, subdialect sau dialect. El reprezintă o selecție a elementelor amintite, bazată pe o verificare cu atestări în dicționare și în alte g. dialectale. În redactarea acestui tip de g. se folosesc normele lexicografice utilizate și în dicționarele obișnuite. G. dialectal se publică fie independent, în volume separate și în reviste, fie ca anexe la monografii și studii monografice (dialectale, folclorice, etnografice) sau la opere literare cu o coloratură dialectală pronunțată.

GLOSA vb. 1. v. explica. 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)

GLOSAR s. 1. (înv.) scară. (~ la un text.) 2. lexic, vocabular. (~ regional.)

GLOSA vb. 1. a explica. (A ~ cuvintele dificile dintr-un text.) 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)

GLOSAR s. 1. (înv.) scară. (~ la un text.) 2. lexic, vocabular. (~ regional.)