2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

globit, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 401 / Pl: ~iți, ~e / E: globi] (Înv; d. oameni) 1 Amendat. 2 (Reg) Jefuit. 3 Căruia i s-au aplicat dări pe nedrept. 4 (Reg) Pedepsit.

globit a. amendat: ieșit dela judecată păgubaș și globit POP. [V. gloabă].

GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.

globi vt [At: PRAV. MOLD. 110/2 / Pzi: ~besc / E: gloabă] (Înv) 1 A aplica cuiva o amendă Si: (înv) a globăni (1). 2 (Reg) A jefui pe cineva Si: (înv) a globăni (2). 3 A supune pe cineva la dări pe nedrept. 4 (Reg) A da cuiva o pedeapsă.

GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. și reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.

GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) 1. A amenda. Merge omul să taie un lemn, să-l fure, și îl globește de-i mănîncă o vită. AGÎRBICEANU, S. P. 13. Cine va strica tocmeala să fie globit. SEVASTOS, N. 62. Mi-i iau la bătaie, mi-i închid și mi-i globesc. HASDEU, R. V. 149. 2. A prăda, a jefui. Un pîlc de turci o luase spre Curtea de Argeș ca să globească tîrgul și pe cei adăpostiți în el. GALACTION. O. I 280. [Turcii] din ce în ce se făceau mai asupritori, călcînd legămintele țării, mărindu-i tributul și globind-o în toate chipurile. BĂLCESCU, O. II 23.

A GLOBÍ ~ésc tranz. înv. 1) A pedepsi prin aplicarea unei gloabe; a amenda. 2) A lipsi de bunuri materiale; a jecmăni; a jefui; a despuia; a prăda. /Din gloabă

globésc v. tr. (d. gloabă saŭ sîrb. globiti). Vechĭ. Amendez. – Și globănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

globi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globesc, imperf. 3 sg. globea; conj. prez. 3 să globească corectată

globí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globésc, imperf. 3 sg. globeá; conj. prez. 3 sg. și pl. globeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLOBÍ vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda.

globi vb. v. AMENDA. JEFUI. PENALIZA. PRĂDA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

globít, globítă, globíți, globíte, adj. (înv.) amendat.

globít, -ă, globiți, -te, (globdit), adj. – Pedepsit, amendat. – Din globi (Șăineanu, MDA).

globí, globesc, (globdi), vb. tranz. – A pedepsi, a amenda: „Plata care o-am plătit, / Doamne, bine m-o globdít” (Bilțiu, 1990: 137). – Din gloabă „amendă” (Scriban, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

globi, globesc v. t. (intl.) a tâlhări, a jefui

Intrare: globit
globit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • globit
  • globitul
  • globitu‑
  • globi
  • globita
plural
  • globiți
  • globiții
  • globite
  • globitele
genitiv-dativ singular
  • globit
  • globitului
  • globite
  • globitei
plural
  • globiți
  • globiților
  • globite
  • globitelor
vocativ singular
plural
Intrare: globi (verb)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • globi
  • globire
  • globit
  • globitu‑
  • globind
  • globindu‑
singular plural
  • globește
  • globiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • globesc
(să)
  • globesc
  • globeam
  • globii
  • globisem
a II-a (tu)
  • globești
(să)
  • globești
  • globeai
  • globiși
  • globiseși
a III-a (el, ea)
  • globește
(să)
  • globească
  • globea
  • globi
  • globise
plural I (noi)
  • globim
(să)
  • globim
  • globeam
  • globirăm
  • globiserăm
  • globisem
a II-a (voi)
  • globiți
(să)
  • globiți
  • globeați
  • globirăți
  • globiserăți
  • globiseți
a III-a (ei, ele)
  • globesc
(să)
  • globească
  • globeau
  • globi
  • globiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

globi, globescverb

  • 1. A aplica cuiva o gloabă (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Merge omul să taie un lemn, să-l fure, și îl globește de-i mănîncă o vită. AGÎRBICEANU, S. P. 13. DLRLC
    • format_quote Cine va strica tocmeala să fie globit. SEVASTOS, N. 62. DLRLC
    • format_quote Mi-i iau la bătaie, mi-i închid și mi-i globesc. HASDEU, R. V. 149. DLRLC
  • 2. învechit Jecmăni, jefui, prăda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un pîlc de turci o luase spre Curtea de Argeș ca să globească tîrgul și pe cei adăpostiți în el. GALACTION. O. I 280. DLRLC
    • format_quote [Turcii] din ce în ce se făceau mai asupritori, călcînd legămintele țării, mărindu-i tributul și globind-o în toate chipurile. BĂLCESCU, O. II 23. DLRLC
etimologie:
  • gloabă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.