2 intrări
17 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
globit, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 401 / Pl: ~iți, ~e / E: globi] (Înv; d. oameni) 1 Amendat. 2 (Reg) Jefuit. 3 Căruia i s-au aplicat dări pe nedrept. 4 (Reg) Pedepsit.
globit a. amendat: ieșit dela judecată păgubaș și globit POP. [V. gloabă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLOBI, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
globi vt [At: PRAV. MOLD. 110/2 / Pzi: ~besc / E: gloabă] (Înv) 1 A aplica cuiva o amendă Si: (înv) a globăni (1). 2 (Reg) A jefui pe cineva Si: (înv) a globăni (2). 3 A supune pe cineva la dări pe nedrept. 4 (Reg) A da cuiva o pedeapsă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLOBI, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. și reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GLOBI, globesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) 1. A amenda. Merge omul să taie un lemn, să-l fure, și îl globește de-i mănîncă o vită. AGÎRBICEANU, S. P. 13. Cine va strica tocmeala să fie globit. SEVASTOS, N. 62. Mi-i iau la bătaie, mi-i închid și mi-i globesc. HASDEU, R. V. 149. 2. A prăda, a jefui. Un pîlc de turci o luase spre Curtea de Argeș ca să globească tîrgul și pe cei adăpostiți în el. GALACTION. O. I 280. [Turcii] din ce în ce se făceau mai asupritori, călcînd legămintele țării, mărindu-i tributul și globind-o în toate chipurile. BĂLCESCU, O. II 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A GLOBI ~esc tranz. înv. 1) A pedepsi prin aplicarea unei gloabe; a amenda. 2) A lipsi de bunuri materiale; a jecmăni; a jefui; a despuia; a prăda. /Din gloabă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
globésc v. tr. (d. gloabă saŭ sîrb. globiti). Vechĭ. Amendez. – Și globănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
globi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globesc, 3 sg. globește, imperf. 1 globeam; conj. prez. 1 sg. să globesc, 3 să globească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
globi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globesc, imperf. 3 sg. globea; conj. prez. 3 să globească corectat(ă)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
globi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globesc, imperf. 3 sg. globea; conj. prez. 3 sg. și pl. globească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GLOBI vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
globi vb. v. AMENDA. JEFUI. PENALIZA. PRĂDA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
globit, globită, globiți, globite, adj. (înv.) amendat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
globit, -ă, globiți, -te, (globdit), adj. – Pedepsit, amendat. – Din globi (Șăineanu, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
globi, globesc, (globdi), vb. tranz. – A pedepsi, a amenda: „Plata care o-am plătit, / Doamne, bine m-o globdit” (Bilțiu, 1990: 137). – Din gloabă „amendă” (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
globi, globesc v. t. (intl.) a tâlhări, a jefui
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
globi, globescverb
-
- Merge omul să taie un lemn, să-l fure, și îl globește de-i mănîncă o vită. AGÎRBICEANU, S. P. 13. DLRLC
- Cine va strica tocmeala să fie globit. SEVASTOS, N. 62. DLRLC
- Mi-i iau la bătaie, mi-i închid și mi-i globesc. HASDEU, R. V. 149. DLRLC
-
-
- Un pîlc de turci o luase spre Curtea de Argeș ca să globească tîrgul și pe cei adăpostiți în el. GALACTION. O. I 280. DLRLC
- [Turcii] din ce în ce se făceau mai asupritori, călcînd legămintele țării, mărindu-i tributul și globind-o în toate chipurile. BĂLCESCU, O. II 23. DLRLC
-
etimologie:
- gloabă DEX '98 DEX '09