GLOBIRE, globiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a globi și rezultatul ei. – V. globi.

globire sf [At: PRAVILA (1814), 132 / Pl: ~ri / E: globi] (Înv) 1 Aplicare a unei amenzi. 2 (Rar) Jefuire. 3 Supunere (a cuiva) la dări pe nedrept. 4 (Reg) Aplicare a unei pedepse.

GLOBIRE, globiri, s. f. Acțiunea de a globi și rezultatul ei. – V. globi.

GLOBIRE, globiri, s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a globi; amendare. Scăpînd de judicată și de globiri, prin mită. NEGRUZZI, S. II 203.

GLOBI, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.

globi vt [At: PRAV. MOLD. 110/2 / Pzi: ~besc / E: gloabă] (Înv) 1 A aplica cuiva o amendă Si: (înv) a globăni (1). 2 (Reg) A jefui pe cineva Si: (înv) a globăni (2). 3 A supune pe cineva la dări pe nedrept. 4 (Reg) A da cuiva o pedeapsă.

GLOBI, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. și reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.

GLOBI, globesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) 1. A amenda. Merge omul să taie un lemn, să-l fure, și îl globește de-i mănîncă o vită. AGÎRBICEANU, S. P. 13. Cine va strica tocmeala să fie globit. SEVASTOS, N. 62. Mi-i iau la bătaie, mi-i închid și mi-i globesc. HASDEU, R. V. 149. 2. A prăda, a jefui. Un pîlc de turci o luase spre Curtea de Argeș ca să globească tîrgul și pe cei adăpostiți în el. GALACTION, O. I 280. [Turcii] din ce în ce se făceau mai asupritori, călcînd legămintele țării, mărindu-i tributul și globind-o în toate chipurile. BĂLCESCU, O. II 23.

A GLOBI ~esc tranz. înv. 1) A pedepsi prin aplicarea unei gloabe; a amenda. 2) A lipsi de bunuri materiale; a jecmăni; a jefui; a despuia; a prăda. /Din gloabă

globésc v. tr. (d. gloabă saŭ sîrb. globiti). Vechĭ. Amendez. – Și globănesc.

globire (înv.) s. f., g.-d. art. globirii; pl. globiri

globire (înv.) s. f., g.-d. art. globirii; pl. globiri

globire s. f., g.-d. art. globirii; pl. globiri

globi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globesc, 3 sg. globește, imperf. 1 globeam; conj. prez. 1 sg. să globesc, 3 să globească

globi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globesc, imperf. 3 sg. globea; conj. prez. 3 să globească corectat(ă)

globi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globesc, imperf. 3 sg. globea; conj. prez. 3 sg. și pl. globească

globire, globiri s. f. (intl.) tâlhărie, jaf.

globi, globesc v. t. (intl.) a tâlhări, a jefui

GLOBIRE s. v. amendă, penalitate, penalizare.

GLOBI vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda.

globi vb. v. AMENDA. JEFUI. PENALIZA. PRĂDA.

globí, globesc, (dial. globdi), v.t. A pedepsi, a amenda: „Plata care o-am plătit, / Doamne, bine m-o globdit” (Bilțiu, 1990: 137). – Din gloabă „amendă” (Scriban, DEX, MDA).

globi, globesc, (globdi), vb. tranz. – A pedepsi, a amenda: „Plata care o-am plătit, / Doamne, bine m-o globdit” (Bilțiu, 1990: 137). – Din gloabă „amendă” (Scriban, DEX, MDA).