2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLOBÍRE, globiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a globi și rezultatul ei. – V. globi.

globire sf [At: PRAVILA (1814), 132 / Pl: ~ri / E: globi] (Înv) 1 Aplicare a unei amenzi. 2 (Rar) Jefuire. 3 Supunere (a cuiva) la dări pe nedrept. 4 (Reg) Aplicare a unei pedepse.

GLOBÍRE, globiri, s. f. Acțiunea de a globi și rezultatul ei. – V. globi.

GLOBÍRE, globiri, s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a globi; amendare. Scăpînd de judicată și de globiri, prin mită. NEGRUZZI, S. II 203.

GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.

globi vt [At: PRAV. MOLD. 110/2 / Pzi: ~besc / E: gloabă] (Înv) 1 A aplica cuiva o amendă Si: (înv) a globăni (1). 2 (Reg) A jefui pe cineva Si: (înv) a globăni (2). 3 A supune pe cineva la dări pe nedrept. 4 (Reg) A da cuiva o pedeapsă.

GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. și reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.

GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) 1. A amenda. Merge omul să taie un lemn, să-l fure, și îl globește de-i mănîncă o vită. AGÎRBICEANU, S. P. 13. Cine va strica tocmeala să fie globit. SEVASTOS, N. 62. Mi-i iau la bătaie, mi-i închid și mi-i globesc. HASDEU, R. V. 149. 2. A prăda, a jefui. Un pîlc de turci o luase spre Curtea de Argeș ca să globească tîrgul și pe cei adăpostiți în el. GALACTION. O. I 280. [Turcii] din ce în ce se făceau mai asupritori, călcînd legămintele țării, mărindu-i tributul și globind-o în toate chipurile. BĂLCESCU, O. II 23.

A GLOBÍ ~ésc tranz. înv. 1) A pedepsi prin aplicarea unei gloabe; a amenda. 2) A lipsi de bunuri materiale; a jecmăni; a jefui; a despuia; a prăda. /Din gloabă

globésc v. tr. (d. gloabă saŭ sîrb. globiti). Vechĭ. Amendez. – Și globănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

globíre (înv.) s. f., g.-d. art. globírii; pl. globíri

globíre s. f., g.-d. art. globírii; pl. globíri

globí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globésc, imperf. 3 sg. globeá; conj. prez. 3 să globeáscă corectată

globí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. globésc, imperf. 3 sg. globeá; conj. prez. 3 sg. și pl. globeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLOBÍRE s. v. amendă, penalitate, penalizare.

GLOBÍ vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda.

globi vb. v. AMENDA. JEFUI. PENALIZA. PRĂDA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

globí, globesc, (globdi), vb. tranz. – A pedepsi, a amenda: „Plata care o-am plătit, / Doamne, bine m-o globdít” (Bilțiu, 1990: 137). – Din gloabă „amendă” (Scriban, DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

globire, globiri s. f. (intl.) tâlhărie, jaf.

globi, globesc v. t. (intl.) a tâlhări, a jefui

Intrare: globire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • globire
  • globirea
plural
  • globiri
  • globirile
genitiv-dativ singular
  • globiri
  • globirii
plural
  • globiri
  • globirilor
vocativ singular
plural
Intrare: globi (verb)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • globi
  • globire
  • globit
  • globitu‑
  • globind
  • globindu‑
singular plural
  • globește
  • globiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • globesc
(să)
  • globesc
  • globeam
  • globii
  • globisem
a II-a (tu)
  • globești
(să)
  • globești
  • globeai
  • globiși
  • globiseși
a III-a (el, ea)
  • globește
(să)
  • globească
  • globea
  • globi
  • globise
plural I (noi)
  • globim
(să)
  • globim
  • globeam
  • globirăm
  • globiserăm
  • globisem
a II-a (voi)
  • globiți
(să)
  • globiți
  • globeați
  • globirăți
  • globiserăți
  • globiseți
a III-a (ei, ele)
  • globesc
(să)
  • globească
  • globeau
  • globi
  • globiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

globire

etimologie:

  • vezi globi
    surse: DEX '09 DEX '98

globi (verb)

  • 1. A aplica cuiva o gloabă (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amenda (sancționa) penaliza attach_file 3 exemple
    exemple
    • Merge omul să taie un lemn, să-l fure, și îl globește de-i mănîncă o vită. AGÎRBICEANU, S. P. 13.
      surse: DLRLC
    • Cine va strica tocmeala să fie globit. SEVASTOS, N. 62.
      surse: DLRLC
    • Mi-i iau la bătaie, mi-i închid și mi-i globesc. HASDEU, R. V. 149.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Un pîlc de turci o luase spre Curtea de Argeș ca să globească tîrgul și pe cei adăpostiți în el. GALACTION. O. I 280.
      surse: DLRLC
    • [Turcii] din ce în ce se făceau mai asupritori, călcînd legămintele țării, mărindu-i tributul și globind-o în toate chipurile. BĂLCESCU, O. II 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gloabă
    surse: DEX '98 DEX '09