8 definiții pentru glicogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glicogen sm [At: MACAROVICI, CH. 531 / S și: glyc~ / Pl: ~i / E: fr glycogène] (Blg) Polizaharidă având o structură asemănătoare cu amidonul, care se găsește mai ales în ficat și în mușchi.

GLICOGÉN, glicogeni, s. m. (Biol.) Polizaharidă având o structură asemănătoare cu amidonul, care se găsește mai ales în ficat și în mușchi. – Din fr. glycogène.

GLICOGÉN, glicogeni, s. m. (Biol.) Polizaharidă având o structură asemănătoare cu amidonul, care se găsește mai ales în ficat și în mușchi. – Din fr. glycogène.

GLICOGÉN s.n. Substanță organică având compoziția amidonului, care se găsește în ficat. [< fr. glycogène, cf. gr. glykys – dulce, gennan – a produce].

GLICOGÉN s. m. substanță organică, polimer al glucozei, în aproape toate țesuturile animale și mai ales în ficat. (< fr. glycogène)

GLICOGÉN ~e n. Substanță organică, având compoziția asemănătoare cu a amidonului, prezentă în mușchi și în ficat. /<fr. glycogene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glicogén s. m., pl. glicogéni

glicogén s. m., pl. glicogéni


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GLICO- „dulce, zahăr, zaharos, glucoză, glicogen”. ◊ gr. glykys „dulce” > fr. glyco-, engl. id., germ. glyko-, it. glico- > rom. glico-.~col (v. -col3), s. m., aminoacid conținut în foarte multe proteine; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care prezintă afinitate pentru solurile cu puține săruri minerale; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup ecologic de plante care nu pot trăi pe solurile sărăturoase; ~gen (v. gen1), s. n., substanță organică, avînd compoziția amidonului și constituind forma de rezervă a glucozei din ficat și mușchi; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces biochimic de transformare a glucozei în glicogen; ~genie (v. -genie1), s. f., glicogenogeneză*; ~genogeneză (v. geno-1, v. -geneză), s. f., producere a glucozei din proteine sau grăsimi; sin. glicogenic; ~genoliză (v. geno-, v. -liză), s. f., transformare a glicogenului în glucoză prin procesul de hidroliză; ~genoneogeneză (v. geno-1 v. neo-, v. -geneză), s. f., formare a glicogenului în corpul animal din combinații neglucidice; ~genogenie (v. geno-1, v. -genie1), s. f., glicogenogeneză*; ~genopexie (v. geno-1, v. -pexie), s. f., proces de fixare a glicogenului în ficat; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere a glucidelor din mușchi și ficat; ~metru (v. -metru1), s. n., areometru utilizat la determinarea cantității de zahăr dintr-un lichid; ~mielie (v. -mielie), s. f., prezența de zahăr în măduva osoasă; ~neogeneză (v. neo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a glucozei din proteine sau grăsimi; ~penie (v. -penie), s. f., diminuare a cantității de glucoză din sînge; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a zahărului în țesuturile organice; ~rahie (v. -rahie), s. f., valoare a concentrației glucozei în lichidul cefalorahidian.

Intrare: glicogen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glicogen
  • glicogenul
  • glicogenu‑
plural
  • glicogeni
  • glicogenii
genitiv-dativ singular
  • glicogen
  • glicogenului
plural
  • glicogeni
  • glicogenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glicogen

  • 1. biologie Polizaharidă având o structură asemănătoare cu amidonul, care se găsește mai ales în ficat și în mușchi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: