GLICO- „dulce, zahăr, zaharos, glucoză, glicogen”. ◊ gr. glykys „dulce” > fr. glyco-, engl. id., germ. glyko-, it. glico- > rom. glico-. □ ~col (v. -col₃), s. m., aminoacid conținut în foarte multe proteine; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care prezintă afinitate pentru solurile cu puține săruri minerale; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup ecologic de plante care nu pot trăi pe solurile sărăturoase; ~gen (v. gen₁), s. n., substanță organică, avînd compoziția amidonului și constituind forma de rezervă a glucozei din ficat și mușchi; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces biochimic de transformare a glucozei în glicogen; ~genie (v. -genie₁), s. f., glicogenogeneză*; ~genogeneză (v. geno-₁, v. -geneză), s. f., producere a glucozei din proteine sau grăsimi; sin. glicogenic; ~genoliză (v. geno-, v. -liză), s. f., transformare a glicogenului în glucoză prin procesul de hidroliză; ~genoneogeneză (v. geno-₁ v. neo-, v. -geneză), s. f., formare a glicogenului în corpul animal din combinații neglucidice; ~genogenie (v. geno-₁, v. -genie₁), s. f., glicogenogeneză*; ~genopexie (v. geno-₁, v. -pexie), s. f., proces de fixare a glicogenului în ficat; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere a glucidelor din mușchi și ficat; ~metru (v. -metru₁), s. n., areometru utilizat la determinarea cantității de zahăr dintr-un lichid; ~mielie (v. -mielie), s. f., prezența de zahăr în măduva osoasă; ~neogeneză (v. neo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a glucozei din proteine sau grăsimi; ~penie (v. -penie), s. f., diminuare a cantității de glucoză din sînge; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a zahărului în țesuturile organice; ~rahie (v. -rahie), s. f., valoare a concentrației glucozei în lichidul cefalorahidian.