9 definiții pentru glicocol
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GLICOCOL, glicocoli, s. m. (Biol.) Aminoacid simplu, prezent în numeroase proteine. – Din fr. glycocolle.
GLICOCOL, glicocoli, s. m. (Biol.) Aminoacid simplu, prezent în numeroase proteine. – Din fr. glycocolle.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
glicocol sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: fr glycocolle] (Blg) Aminoacid simplu, prezent în numeroase proteine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLICOCOL s.m. Aminoacid conținut în foarte multe proteine. [< fr. glycocolle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLICOCOL s. m. aminoacid din numeroase proteine; acid aminoacetic; glicină2. (< fr. glycocolle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
glicocol s. m., pl. glicocoli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
glicocol s. m., pl. glicocoli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
glicocol s. m., pl. glicocoli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GLICOCOL s. (CHIM.) glicină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GLICO- „dulce, zahăr, zaharos, glucoză, glicogen”. ◊ gr. glykys „dulce” > fr. glyco-, engl. id., germ. glyko-, it. glico- > rom. glico-. □ ~col (v. -col3), s. m., aminoacid conținut în foarte multe proteine; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care prezintă afinitate pentru solurile cu puține săruri minerale; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup ecologic de plante care nu pot trăi pe solurile sărăturoase; ~gen (v. gen1), s. n., substanță organică, avînd compoziția amidonului și constituind forma de rezervă a glucozei din ficat și mușchi; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces biochimic de transformare a glucozei în glicogen; ~genie (v. -genie1), s. f., glicogenogeneză*; ~genogeneză (v. geno-1, v. -geneză), s. f., producere a glucozei din proteine sau grăsimi; sin. glicogenic; ~genoliză (v. geno-, v. -liză), s. f., transformare a glicogenului în glucoză prin procesul de hidroliză; ~genoneogeneză (v. geno-1 v. neo-, v. -geneză), s. f., formare a glicogenului în corpul animal din combinații neglucidice; ~genogenie (v. geno-1, v. -genie1), s. f., glicogenogeneză*; ~genopexie (v. geno-1, v. -pexie), s. f., proces de fixare a glicogenului în ficat; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere a glucidelor din mușchi și ficat; ~metru (v. -metru1), s. n., areometru utilizat la determinarea cantității de zahăr dintr-un lichid; ~mielie (v. -mielie), s. f., prezența de zahăr în măduva osoasă; ~neogeneză (v. neo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a glucozei din proteine sau grăsimi; ~penie (v. -penie), s. f., diminuare a cantității de glucoză din sînge; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a zahărului în țesuturile organice; ~rahie (v. -rahie), s. f., valoare a concentrației glucozei în lichidul cefalorahidian.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
glicocol, glicocolisubstantiv masculin
- sinonime: glicină
etimologie:
- glycocolle DEX '09 DEX '98 DN