9 definiții pentru glico
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
glico- [At: DN3 / V: glic~ / E: fr glico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Dulce. 2 Zaharos.
GLICO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „dulce”, „zaharos”. [Var. glic-. / < fr. glyco-, it. glico-, cf. gr. glykos – dulce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLIC(O)- /GLUC(O)- elem. „dulce”, „glucoză”. (< fr. glyc/o/-, gluc/o/-, cf. gr. glykys)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
glic- vz glico-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLIC- v. glico-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GLUC(O)- elem. glic(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GLICO- „dulce, zahăr, zaharos, glucoză, glicogen”. ◊ gr. glykys „dulce” > fr. glyco-, engl. id., germ. glyko-, it. glico- > rom. glico-. □ ~col (v. -col3), s. m., aminoacid conținut în foarte multe proteine; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care prezintă afinitate pentru solurile cu puține săruri minerale; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup ecologic de plante care nu pot trăi pe solurile sărăturoase; ~gen (v. gen1), s. n., substanță organică, avînd compoziția amidonului și constituind forma de rezervă a glucozei din ficat și mușchi; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces biochimic de transformare a glucozei în glicogen; ~genie (v. -genie1), s. f., glicogenogeneză*; ~genogeneză (v. geno-1, v. -geneză), s. f., producere a glucozei din proteine sau grăsimi; sin. glicogenic; ~genoliză (v. geno-, v. -liză), s. f., transformare a glicogenului în glucoză prin procesul de hidroliză; ~genoneogeneză (v. geno-1 v. neo-, v. -geneză), s. f., formare a glicogenului în corpul animal din combinații neglucidice; ~genogenie (v. geno-1, v. -genie1), s. f., glicogenogeneză*; ~genopexie (v. geno-1, v. -pexie), s. f., proces de fixare a glicogenului în ficat; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere a glucidelor din mușchi și ficat; ~metru (v. -metru1), s. n., areometru utilizat la determinarea cantității de zahăr dintr-un lichid; ~mielie (v. -mielie), s. f., prezența de zahăr în măduva osoasă; ~neogeneză (v. neo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a glucozei din proteine sau grăsimi; ~penie (v. -penie), s. f., diminuare a cantității de glucoză din sînge; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a zahărului în țesuturile organice; ~rahie (v. -rahie), s. f., valoare a concentrației glucozei în lichidul cefalorahidian.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
GLIC-, v. GLICO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezența glucozei în sîngele circulant.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
GLUCO- „zahăr, glucoză”. ◊ gr. glykys „dulce” > fr. gluco-, engl. id., germ. gluko- > rom. gluco-. □ ~corticoizi (v. cortico-, v. -id), s. m. pl., grup de hormoni produși de glanda corticosuprarenală, cu rol important în procesul de gliconeogeneză; ~metrie (v. -metrie1), s. f., totalitatea metodelor de dozare a glucozei din mustul de struguri; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină cantitatea de zahăr din must.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
glicoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „dulce”, „zaharos”. DN
etimologie:
- glyco- DN