GLICEMIE s. f. Prezența glucozei în sângele din organismul uman; cantitate de glucoză aflată în sânge. – Din fr. glycémie.

glicemie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr glycémie] 1 Prezență a glucozei în sângele din organismul uman. 2 Cantitate de glucoză aflată în sânge.

GLICEMIE, glicemii, s. f. Prezența glucozei în sângele din organismul uman; cantitate de glucoză aflată în sânge. – Din fr. glycémie.

GLICEMIE s.f. Prezența glucozei în sînge. [Gen. -iei. / < fr. glycémie, cf. gr. glykys – dulce, haima – sînge].

GLICEMIE s. f. prezența glucozei în sânge. (< fr. glycémie)

GLICEMIE f. 1) Stare patologică constând în acumularea glucozei în sânge. 2) Cantitate de glucoză prezentă în sânge. /<fr. glycémie

glicemie s. f., art. glicemia, g.-d. glicemii, art. glicemiei

glicemie s. f., art. glicemia, g.-d. glicemii, art. glicemiei

glicemie s. f., art. glicemia, g.-d. glicemii, art. glicemiei

GLIC-, v. GLICO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezența glucozei în sîngele circulant.

GLICEMÍE (< fr.; {s} gr. glykys „dulce” + haima „sânge”) s. f. Cantitatea de glucoză din sângele circulant, reglementată pe cale neurohormonală; limitele normale sunt de 0,70-1,20 gś. În diabet crește proporția de glucoză în sânge (hiperglicemie); prin acțiunea insulinei sau altor mecanisme glicolitice, proporția poate să revină la normal sau să scadă până la subnormal (hipoglicemie).