5 definiții pentru glebă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gle sf [At: GHICA, ap. CADE / Pl: ~be / E: fr glibe] 1 (Frî; în Evul Mediu) Moșie de care erau legați șerbii și pe care nu o puteau părăsi niciodată. 2 (Pex; în Evul Mediu) Situație a unei persoane care nu își putea părăsi pământul. 3 (Liv; frm) Brazdă de pământ.

GLÉBĂ s.f. (Liv.) Brazdă de pământ. ◊ Servitute a glebei = colonat; adscript (al) glebei = colon, serv. [< cf. it., lat. gleba].

glebă f. bucată de pământ cultivat; servi legați de glebă, țărani lipiți pământului ce erau datori a-l ara.

*glébă f., pl. e (lat. gleba, bulgăre de pămînt, pămînt cultivat, moșie; rus. glýba). Pămînt cultivat. Rob lipit de glebă, lipit pămîntuluĭ pe care trebuĭa să-l lucreze și n’avea voĭe să-l părăsească. V. glie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: glebă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gle
  • gleba
plural
  • glebe
  • glebele
genitiv-dativ singular
  • glebe
  • glebei
plural
  • glebe
  • glebelor
vocativ singular
plural