opțiuni

12 definiții pentru glanț glianț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLANȚ, glanțuri, s. n. Lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac. – Din germ. Glanz.

glanț sn [At: NEGRUZZI, S. III, 58 / V: glianț[1] / Pl: ~uri / E: ger Glanz] 1 Lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). 2 (Înv) Piele acoperită cu un strat de lac. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GLANȚ s. n. Lustrul1 pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac2. – Din germ. Glanz.

GLANȚ s. n. (Industria pielăriei) Lustrul feței pieilor lustruite; lustru. ♦ (Învechit) Piele de lac. Petruță, cu mîinile la spate, în ciuboțelele lui cu vîrf de glanț și cu potcoave de alamă privea grav hîrtia. C. PETRESCU, R. DR. 73. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț. NEGRUZZI, S. III 58.

GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. (< germ. Glanz)

GLANȚ ~uri n. Lustru de pe suprafața pieilor finisate (uneori date cu lac). /<germ. Glanz

glanț n. lustru (de încălțăminte): botine de glanț AL. [Nemț. GLANZ].

glanț n., pl. urĭ (germ. glanz, lustru, de unde și pol. glans, rus. glĕánec). Mold. Lustru. Pele de lac: cĭobote de glanț.

glianț1 sn vz glanț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glanț s. n., pl. glánțuri

glanț s. n., pl. glánțuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

glanț (glánțuri), s. n. – Lac, strat de lac. Germ. Glanz „luciu” (Borcea 190); după Cihac, II, 121, prin intermediul pol. glanc.

Intrare: glanț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glanț
  • glanțul
  • glanțu‑
plural
  • glanțuri
  • glanțurile
genitiv-dativ singular
  • glanț
  • glanțului
plural
  • glanțuri
  • glanțurilor
vocativ singular —
plural —
glianț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glanț glianț

  • 1. Lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac).
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: lustru (luciu)
    • 1.1. învechit Piele acoperită cu un strat de lac.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 2 exemple
      exemple
      • Petruță, cu mîinile la spate, în ciuboțelele lui cu vîrf de glanț și cu potcoave de alamă privea grav hîrtia. C. PETRESCU, R. DR. 73.
        surse: DLRLC
      • În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț. NEGRUZZI, S. III 58.
        surse: DLRLC

etimologie: